Printre personalitatile lumii literare care au popsit de-a lungul timpului in statiunea de la poalele Nemirei si care au lasat cuvintul scris ca amintire s-au numarat Costache Conachi, Veniamin Costache, Costache Negri, Nicu Gane, Ion Creanga, Wilhelm de Kotzebue, Alexandru Vlahuta, Ion Petrovici, Elena Enea si Adriana Cimponeriu – rudele poetului Nicolae Labis, care au si locuit o buna bucata de timp la Slanic Moldova. In galeria acestor personalitati, un loc aparte il ocupa poetul Alexandru Dumitru, slanicean prin adoptie, cel venit printre noi ca sa schimbe un pic fata acestei lumi hidoase, sa lupte cu rautatea oamenilor si vitregia vremurilor, sa aduca prinos de bunatate si frumusete sufletului, prin magia versului.
Cu ani in urma, cind aflasem de pasiunea poetului si de primele doua volume de versuri ale sale, m-am intrebat, pe buna dreptate, cum se potriveste meseria de politist, pe care a si exercitat-o dealtfel timp de 30 de ani, cu vocatia de poet, care presupune in primul rind o sensibiltate aparte, o imaginatie debordanta si multa daruire interioara, de care – sa fiu sincer – nu credeam ca poate fi in stare un politist. „Explicatia este simpla. Poezia, cea care a dat un sens vietii mele, m-a preocupat si m-a atras inca din frageda copilarie si asta cu mult timp inainte de a ma decide in vreun fel asupra viitorului, care-mi batea cu insistenta la usa. Este adevarat ca ani de zile am cochetat mai prin launtrul sufletului meu cu poezia si cred ca de aceea se poate vorbi de o dubla identitate pe care am avut-o in cariera mea, si anume, una de ofiter de politie, iar cealalta de poet, cea din urma fiind mult mai apropiata nazuintelor mele artistice. Si totusi, nici una dintre cele doua nu s-au suprapus, nu s-au amestecat, ci s-au derulat oarecum paralel, ceea ce mi-a oferit o cu totul alta viziune asupra lumii inconjuratoare, asupra oamenilor in primul rind. Cred ca este normal sa-i multumesc pentru acest har lui Dumnezeu, cel care mi-a oferit prin intermediul poeziei bucuria de a trai cu intensitate fiecare clipa a vietii, cel care ne-a daruit iubirea, pe care si noi, la rindul nostru, trebuie sa o purtam celor apropiati noua, semenilor nostri”, spunea la un taifas de seara poetul Alexandru Dumitru.
Oamenii care scriu pentru ca au nevoie sa scrie, precum Alexandru Dumitru, nu umbla, in cautarile lor, dupa intortocheli si constructii savante, ci asa cum fac si adevaratii creatori lirici, ei merg direct la esenta lucrurilor, la adevarurile elementare, rostite prin idei si sentimente simple: iubire, tristete, nadejde, neliniste, aspiratii catre puritate, catre frumusete, aspecte parca tot mai ignorate si mai uitate intr-o lume tot mai bolnava spiritual. Poezia sa poate fi asemuita cu muzica, acea muzica discreta, misterioasa pe alocuri, care te invaluie, nu stiu cum si nu stiu de unde, intr-un ritm lent ca ametelile dulci-amarui provocate de un vin simplu si curat. In poeziile sale, te regasesti oricind si destul de usor, pentru ca totul porneste de la el, dintr-un interior plin de o uimitoare simplitate, frumusete si naturalete, calitati izvorite din cautarile sale nesfirsite, dar si din intelegerea sensurilor vietii, care capata prin versurile sale formele cele mai profunde, uneori reale, alteori cosmice. „Atita credinta in lumina degaja poezia lui Alexandru Dumitru – incit nu se poate ca mesajul sau sa fie acela al unui fals profet. Noi credem in el – si indraznim sa ne bucuram inca, in taina – dar curind, pe fata si fara teama”, scria, intr-o recenzie, poetul si eseistul Adrian Botez. Pentru exemplificare, iata si citeva dintre versurile sale sublime: „Fiorii au cadenta singelui,/ Furnica renasterea unor tensiuni/ De rugaciune si liniste./ Ma rog la Iisus cu toata/ Puterea mea interioara/ Sa fie asa cum hotaraste Dumnezeu,/ Pace deschisa tuturor semenilor/ Pe care-i ascultam cu sfiala/ Si-i intelegem cu inima si sufletul./ Asa sa ne ajute ziua de ieri/ De azi si de miine” – „La inviere”.
Poetul Alexandru Dumitru, care actualmente locuieste la Slanic Moldova, s-a nascut in anul 1950, in satul Deleni (comuna Helegiu), a publicat sapte volume de poezii, iar din anul 2004, este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania- Filiala Bacau. (Va urma)
militianu tot militian ramane!