Absconsul sistem de vot uninominal, pe linga aberatiile pe care le vom descoperi dupa data de 30 noiembrie, genereaza si situatii aproape comice. In pofida eforturilor pe care le-au facut partidele pentru a nominaliza candidati „de-ai locului” (in cazul nostru, bacauani), acestia nu se pot bucura de sprijinul propriilor familii. Cei care apar in buletinele de vot (indiferent de formatiunea de provenienta), neavind domiciliul stabil in „zona de actiune”, sint in imposibilitatea de a-si acorda propriul vot. La o simpla trecere in revista a candidatilor din colegiile acestui judet, observam ca putini sint cei care locuiesc in comunitatile de unde vor sa-si „recolteze” alegatorii. De exemplu, toti cei care au case in zonele rezidentiale din-afara municipiului Bacau vor trebui sa voteze pentru un candidat care locuieste in centru orasului. Asa s-a ajuns in situatia in care parintii, sotiile sau copiii pretendentilor la un loc in Parlament sa nu poata fi alaturi de preferatul lor. In consecinta, sa nu ne miram ca vor exista candidati care vor primi ZERO voturi in colegiul lor… Un anume fapt pozitiv trebuie remarcat: astfel, familiile unor politicieni vor putea alege „conform constiintei lor”, fara a fi supuse intereselor de partid si de grup. Suna frumos, nu-i asa?!
O solutie, probabil, ar fi: macar in interiorul partidelor, candidatii pot sa negocieze cu proprii colegi de doctrina pentru stabilirea unui schimb echitabil de voturi. Prima problema ce poate sa apara consta in cit de numeroasa si disciplinata este familia fiecaruia. Cei tineri au prea putine de oferit: copiii nu sint majori, parintii locuiesc prin cine stie ce colt de tara, iar prietenii sint putini. Un candidat „copt”, gospodar, cu odrasle si nepoti ce se inghesuie la urne se va simti frustrat. Va contribui cu 10 – 20 de voturi la zestrea partidului fara a a avea siguranta si bucuria ca i se va returna aceasta „investitie”. Bartereul cu voturi nu aduce fericire chiar pentru toti… In plus, imaginati-va ce simte candidatul care nu se poate vota pe el insusi… Il va „fulgera” gindul ca tocmai stampila lui va face diferenta intre cistigatorul si pierdantul mandatului. Asta deoarece este mult mai important, in faza a treia de distribuire, numarul absolut de voturi in comparatie cu procentul local. Un candidat infrint intr-un colegiu cu electorat numeros si cu prezenta buna la vot are mult mai mari sanse a ajunge deputat sau senator in comparatie cu un politician „de asfalt”, care obtine un procent mare de la niste alegatori blazati, fara chef de a se deplasa pina la sectiile de votare.
Sa nu disperam! Situatia aceasta are si partile ei bune: asa vom vedea cite „voturi curate” poate obtine un personaj care face mare caz de experienta lui politica. Vom sti ce sustinere are in colegiul ales si cit de convingatoare a fost campania sa, fara ca rezultatul sa fie viciat de veri, amante si cumetri…
In cele doua zile care au mai ramas din aceasta ciudata campanie electorala, ar fi interesant sa-i vedem pe unii candidati trecind granita propriilor colegii (in zonele unde, prin nastere, afaceri sau incuscriri, au mai mare influenta) pentru a-i sustine pe prietenii politici in speranta ca, astfel, vor contribui la cresterea zestrei de voturi pentru formatiunea proprie. Ar fi o strategie cu adevarat noua, impusa de un sistem electoral extrem de complicat. Abia pe la mijlocul lunii decembrie ne vom dezmetici si vom incepe sa intelegem cacealmaua uninominala. Sint curios sa aflu pe cine vom mai da vina atunci?!… Ca Ion Iliescu oricum nu mai candideaza…
Lasă un răspuns