Miercuri, la sediul PD-L din Bacau, am crezut ca nu mai aud bine atunci cind Adriean Videanu a spus: „Celor de la UDMR le-ar sta bine in opozitie, dupa ce au stat 18 ani la Guvernare. Le-ar prinde bine in opozitie, sa se reformeze si sa se restructureze si ei.” Tonul putin iritat si privirea incruntata m-au convins ca liderul democrat nu a lansat o stire „la plezneala”. Era o decizie despre care cred ca s-a discutat in amanunt prin culisele politichiei romanesti. Asa se explica de ce, pe parcursul acestei ciudate campanii electorale, au lipsit din mass-media informatiile despre doua formatiuni „siameze”: PRM si UDMR. Daca formatiunea lui Vadim Tudor are dezavantajul de-a fi in opozitie, UDMR inca dispune de infrastructura guvernamentala, de influenta executiva de care profita. Si totusi, liderii principalelor partide considerate importante – PSD, PD-L si PNL – vorbesc doar de „combinari de trei luate cite doua”. Adica ori PSD – PNL, ori PD-L – PNL. Cuvintele dlui Videanu au venit dupa ce l-am intrebat exact acest lucru: de ce in ecuatia viitoarei puteri nu apare si cea de-a patra formatiune? Raspunsul domniei sale deschide drumul unor noi scenarii post-electorale, total diferite de cele analizate pina acum.
Conul de umbra in care a intrat UDMR este greu de explicat. Poate la aceasta a contribuit si starea conflictuala din sinul comunitatii maghiare din Ardeal. De asemenea, atitudinea presedintelui Traian Basescu de sustinere a „disidentilor” secui a alimentat sciziunea comunitatii minoritare. Insa nu poate fi ignorat sentimentul general manifestat in societatea romaneasca referitor la UDMR. Aceasta formatiune s-a lipit la orice alianta de guvernare, indiferent de doctrina sau de program de guvernare. De-altfel, pentru UDMR nu au contat strategiile nationale, ci interesele autonomiste ale maghiarilor. Ei s-au infiltrat in aproape toate guvernele de dupa 1990 pentru a milita in favoarea bilingvismului si altor drepturi etnice. Loialitatea lor nu s-a manifestat fata de o alianta sau alta, ci doar fata de propriile interese. Beneficiind de un electorat disciplinat si prompt pina la gregaritate, aceasta organizatie etnico-culturala si-a asigurat intotdeauna procentajul necesar pentru a deveni indispensabila in formarea oricarei majoritati. Va fi in 2008 altfel?
Mesajul transmis de PD-L (prin unul dintre cei mai importanti lideri ai sai) poate fi urmarea unei suparari ascunse: UDMR a ramas linga liberali atunci cind democratii s-au retras din Guvern. Numai asa a putut sa supravietuiasca inca doi ani Cabinetul Tariceanu. In conditiile in care PD-L spera sa obtina – dupa redistribuire – peste 40 de procente in viitorul Parlament, atunci poate sa-si imagineze o majoritate solida doar cu PNL. Insa respingerea ofertei maghiare poate crea un avantaj pentru PSD. Partidul dlui Geoana – si el cu visuri de peste 40 de procente – are posibilitatea sa realizeze majoritatea necesara apelind doar la formatiunea dlui Marko Bela. De aceea, personal, nu cred ca povestea de succes a celor de la UDMR a luat sfirsit. Chiar daca in aceste vremuri de criza economica mondiala nu mai beneficiaza de un sprijinul extern consistent ca pina acum, aceasta organizatie inca mai are potentialul necesar pentru a tine in lesa politica romaneasca. Si-apoi imi zic: o fi rau cu rau; dar poate fi si mai rau fara rau…
Lasă un răspuns