Am expus opinia cu privire la inutilitatea asa-numitului „vot in alb” – buletinul de vot introdus nestampilat in urna. Acesta nu poate fi in nici un caz o forma de protest, deoarece poate fi stampilat foarte usor la numaratoarea voturilor.
Ma gindesc, insa, ca, in functie de rezultatele votului de duminica, unii vor inventa o alta forma de protest: neprezentarea la urne. Vor zice, deci, ca alegatorii nu s-au prezentat sa-si exercite dreptul constitutional de a alege pentru ca sint dezamagiti de clasa politica.
Asa o fi, insa pot sa spun de pe acum ca participarea la vot va fi foarte slaba. E si simplu: cel putin un sfert dintre alegatori nu sint in tara. Sint „stranierii” plecati la munca in Italia sau Spania si care nu vor plati cistigul pe jumatate de luna ca sa vina in tara sa dea cu stampila.
Dealtfel, in ultimii ani, la alegeri sau referendum-uri, prezenta a fost oarecum constanta. Mica, dar constanta. Pentru ca autoritatile nu au cum sa reglementeze situatia. Sa-l dai jos de pe lista de alegatori pe cetateanul plecat la munca in strainatate nu se poate, ca ar insemna sa-i inacalci un drept constitutional. Sa-l lasi in continuare, este absurd, pentru ca nu se va prezenta la vot, insa va conta ca numar la stabilirea majoritatii simple necesare trimiterii unui deputat sau senator in Parlament. Din dilema asta nu se poate iesi.
Lasă un răspuns