Limbajul si cultura

Ici-colo, prin tarile comunitatii europene, incepe sa fie studiata limba romana in scoli. Nu cred ca elevii de azi ce-o invata vor deveni oameni de afaceri si vor ajunge pe meleagul nostru, ca sa zicem ca ar studia limba noastra vorbita zi de zi cu un scop practic. Pur si simplu, ei fac acest efort din respect pentru cultura in general, pentru orice cultura a lumii. La modul grosier, o cultura e o suma de valori intelectuale si spirituale. Am vazut un film in care un individ aparte, iesit o vreme din lume, dar avid de cunoastere si intelegere, a asimilat in felul sau diverse culturi, formindu-si o cultura a sa, unica. Altcineva, i-a spus: cultura ta e la fel de importanta ca si cultura oricarui alt grup de oameni, oricit de multi ar fi ei. E egal indreptatita sa existe si sa fie respectata. Cumva, de la acest principiu porneste si atit de hulita la noi corectitudine politica. E drept ca aceasta a fost dusa la extrem, pina la a atinge aberatia. Insa exista principii ce stau baza ei. Cind vad, pe la noi, cite-o incaierare in autobuz si doi oameni cara pumni unul altuia in falci, nu ma pot gindi ca la noi astfel de principii nu doar ca nu au patruns constiintele, pentru a fi respectate voit, ci ne aflam, cu o buna parte dintre romani, intr-un stadiu de relativ barbarism. Cauza e si ea destul de clara: peste tot divertisment cu femei in bikini si aproape deloc cultura formatoare. Cultura, la noi, e neglijata aproape in totalitate, singurul lucru care se face fiind, cind si cind, o formala bunavointa fata de oamenii de cultura, fie pentru a le inchide gura ca sa nu ceara ceva, fie pentru a impresiona un electorat. Cultura merge, practic, in paralel cu treburile tarii, nu e integrata pe nicaieri ca un fapt viu, nu e sustinuta, si nu e vorba aici de sustinere ca act financiar, ci de diseminare a ei catre oameni. Noroc ca o zona a ei functioneaza bine: aceea a creatiei culturale. Avem scriitori buni, la fel de valorosi ca scriitorii occidentali de azi, avem artisti plastici, muzicieni. Creatori de opere, adica. Acesta cred ca este si motivul pentru care unii occidentali invata limba romana. Ei vor avea acces astfel la ceea ce se creeaza in Romania si vor avea acces la istoria noastra, la spiritualitatea noastra. Pentru ca, altfel, daca e sa ne referim numai la beletristica, ei nu vor avea acces cu adevarat la un limbaj artistic. Limba romana foloseste numeroase limbaje. Unul din ele e limba romaneasca uzuala, vorbita de noi zi de zi si la care orice strain are acces. Alt limbaj e insa cel artistic si in cadrul lui fiecare scriitor isi are un limbaj al lui. In el integreaza nu doar limba romana uzuala, ci limba romaneasca ce-o cunoastem din toata istoria ei, cu vorbe de-ale cronicarilor, de-ale primilor traducatori, de-ale primilor scriitori, dar si regionalismele, argoul etc. Limbajul beletristic e mult prea complex ca sa fie inteles cu adevarat de cineva care nu este nativ roman. Insa pot fi transmise si deci intelese ideile, intre care si ideile literare. Daca unii occidentali arata acest extraordinar respect pentru cultura noastra invatindu-ne limba, ma tot gindesc, noi in ce fel ne-am putea arata respectul fata de ei? Vom fi, noi, mereu, cei care cer? Sau vom ajunge ca intr-o zi sa avem o guvernare, o presedintie, o diplomatie care sa creeze programe pentru a-i aduce aici, cind si cind, pentru perfectionare, pe banii nostri, pe cei care ne arata respect si pot duce mesajul nostru in tarile lor? Uneori, imi doresc tare mult sa stam si noi cu fruntea sus.

DAN PERSA