Fostul arbitru bacauan Daniel Diaconu a imbracat sutana de preot

Putea ajunge pe lista FIFA a arbitrilor asistenti. Din pacate, un stupid accident rutier i-a schimbat complet viata. Practic, pentru bacauanul Daniel Diaconu viata a cunoscut o alta fata dupa tristul eveniment din toamna lui 2003. La cinci ani de-atunci, fostul arbitru bacauan a devenit preot.

Accidentul care i-a schimbat viata

In noiembrie 2003, Daniel Diaconu se indrepta dinspre Capitala spre Bacau. Linga Bucuresti, in localitatea Afumati, o masina de piine i-a taiat calea, iar autoturismul in care se afla a fost lovit in plin. Urmarea impactului a fost una care l-a indepartat definitiv de activitatea pe care a iubit-o foarte mult, arbitrajul. „Verdictul” doctorilor a fost clar: luxatie coxo-femurala cu paralizie nerv sciatic sting. De-atunci si pina acum, Daniel Diaconu a suferit cinci interventii chirurgicale, timp in care i s-a depistat o alta boala: hemofilie. Acum, fostul asistent are o proteza totala la sold cu grefa de os si se deplaseaza cu ajutorul unei proteze. „A fost un semn de la Dumnezeu acel accident”, spune Daniel Diaconu. „Am suferit mult, de multe ori ajungind la punctul critic. Dar acum trei ani, dupa o vizita la Manastirea Sfintul Pantelimon din Silistea-Gumesti, judetul Teleorman, dupa o discutie cu parintele Antonie, staretul manastirii, am decis sa urmez Facultatea de Teologie din Pitesti. Am avut o revelatie ca trebuie sa urmez aceasta cale. Acum îi multumesc lui Dumnezeu pentru acel accident, pentru toate încercarile, pentru toti oamenii buni care m-au ajutat! Am înteles ca acesta e singurul drum pe care trebuie sa merg”, a continuat fostul arbitru bacauan.

Ajutor de la Porumboiu

La cinci ani de la evenimentul rutier, Daniel Diaconu traieste dintr-o pensie de boala, de 600 de lei. A avut insa norocul sa intilneasca un om cu suflet, un om care a decis sa-l ajute. Este vorba despre fostul mare arbitru international Adrian Porumboiu. „Am avut un ajutor enorm de la domnul Adrian Porumboiu, care lunar plateste tratamentul si cazarea. Îl consider îngerul meu pazitor, pe care Dumnezeu l-a trimis sa ma ajute în momentul greu al vietii mele”, a spus Daniel.

Hirotonit de Nasterea Maicii Domnului

La finalul facultatii, fostul asistent bacauan a fost pentru putin timp diacon, apoi a devenit preot. „În august 2008, am devenit diacon la Manastirea Sfintul Pantelimon din Alexandria, pentru a-mi face ucenicia. Dupa 34 de zile, staretul manastirii a vorbit cu Preasfintitul Episcop al Alexandriei si Teleormanului, Galaction, si a decis sa ma hirotoneasca pe 8 septembrie, de Nasterea Maicii Domnului”, ne-a relatat Daniel Diaconu. De Sf. Andrei, Daniel a slujit la Manastirea Cozia.

Observator pentru arbitri

Pentru o vreme, Daniel Diaconu a stat departe de fotbal. S-a izolat la Caciulata, acolo unde si-a continuat recuperarea. N-a putut sta insa mult timp departe de fotbal. „Dupa ce am considerat ca pot reveni in fotbal, am facut o cerere la FRF pentru a ma primi in corpul observatorilor de arbitri. Cererea mi-a fost aprobata imediat”, povesteste Daniel Diaconu. Intre timp, fostul arbitru a devenit observator la Ligile a II-a si a III-a. „Am vorbit cu Preasfintitul Episcop Galaction si am primit acceptul sa pot continua aceasta activitate. Si cei de la FRF au fost de acord. Faptul ca sint preot e un factor în plus al corectitudinii mele. Am ce sa îi învat pe tinerii arbitri”, a precizat fostul asistent.

Crede in talentul baiatului sau

Tudor Diaconu, poate cel mai talentat tenismen bacauan la virsta lui, este fiul fostului arbitru bacauan. Pentru ca stie ce inseamna performanta, Daniel Diaconu il sprijina, atit cit ii permite bugetul, pe baiatul sau. „Cred in talentul lui Tudor si mai cred in sansa lui! Nu intimplator a avut rezultatele pe care le-a avut. Am stat de vorba cu mai multi antrenori si mi-au spus ca Tudor este un tenismen talentat. E normal, dincolo de datoria parinteasca, sa sprijin acest talent”, spune Diaconu cu ochii in lacrimi. Faptul ca sta la citeva sute de kilometri de fiul sau il doare. Il doare pentru ca ar vrea sa-i fie alaturi. Din pacate, viata a vrut altceva.