Un principiu ramas inca din dreptul roman spune ca nimeni nu poate invoca necunoasterea legii ca argument. Adica, daca un om a incalcat o prevedere legala, nu se poate apara spunind ca n-a cunoscut faptul ca n-are voie sa faca acel lucru.
In Roma antica este posibil ca acest principiu sa se fi putut aplica. Legile erau relativ putine iar cele care erau, clare si scurte.
Aveti idee cite legi sint in vigoare in acest moment in România? In afara de legile emise de Parlament, cite Ordonante de Guvern, Hotariri, Ordine, Regulamente, Norme de Aplicare, Dispozitii exista si sint emise lunar de institutii in tara?
Intrebarea este retorica, pentru ca n-am un raspuns clar la ea. Doar pot spune ca numarul acestor acte normative pe care ar trebui sa le cunoastem pentru ca sa nu le incalcam este imens.
Dar nu aceasta este problema. Sau, oricum, nu e problema cea mai mare in acest caz. Ci faptul ca nu exista o baza de date unitara care sa cuprinda toata legislatia (legi plus alte reglementari) si care sa fie accesibila publicului larg.
Pentru ca accesul la legislatie a fost transformat intr-o afacere. Vrei legi? Platesti abonament la Monitorul Oficial sau la firmele care si-au facut un business din furnizarea de acte normative si care, culmea, anunta ca au copyright pe textul legilor, sa nu cumva sa le republice si altcineva.
Asadar, o intrebare: exista vreo persoana in aceasta tara care se poate lauda ca stie toate actele normative?
Nu, iar interesul puterii este ca cetateanul sa nu cunoasca legile. Daca le-ar cunoaste (macar pe cele ce-l afecteaza direct) ar fi intr-adevar un cetatean si nu o dobitoaca din masa de manevra… Ar afla ca are drepturi, ar afla foarte exact cum si le poate exercita si cum pot fi trasi laa raspundere cei care-i incalca drepturile, ar afla exact si ce indatoriri are…