Existau, asta-iarna, suficienti sceptici care nu gaseau rostul manifestatiilor de protest pentru ca, isi spuneau ei, oricum acestea nu vor schimba nimic.
Intr-adevar, manifestatiile din tara n-au avut forta sa schimbe imediat ceva; a fost nevoie de timp pentru ca efectele sa se vada.
Insa, odata pornit tavalugul, acesta nu a mai putut fi oprit.
Istoria ne invata ca exista forte care nu pot fi controlate, oricit s-ar stradui unii sau altii sa influenteze lucrurile. Un riu poate fi indiguit si controlat in perioade de calm; insa cind vin furtunile, apele sale nu mai pot fi zagazuite.
Manifestatiile, dupa cum spuneam, n-au avut forta necesara pentru a genera efecte imediate, insa au fost pretextul necesar pentru ca fortele politice sa reactioneze. Iesirea oamenilor in strada a determinat atit actiuni din partea politicienilor din Opozitie cit si din partea grupurilor de dizidenta ale partidelor de la Putere.
Efectul de domino odata pornit nu a mai putut fi stopat. Si de acest lucru ar trebui sa fie constienti oamenii politici, care trebuie sa inteleaga ca procesul nu s-a oprit. Asa cum inlocuirea brusca a Guvernului Boc cu Guvernul Ungureanu nu a insemnat sfirsitul avalansei generate de manifestatiile din iarna.
Istoria se tine de sotii uneori; iata cum o decizie aparent banala, luata fara prea mult tact – demiterea lui Raed Arafat – a dus in citeva luni la pierderea Puterii de catre partidul de guvernamint.
Lasă un răspuns