Pentru anul 2009, bugetul Institului Cultural Roman a scazut cu 40%. Programele ICR, desi de multe ori contestate, aveau totusi un scop nobil, acela de a prezenta artisti romani în strainatate, reusind, de bine de rau, sa duca un mesaj al artei romanesti peste hotare. Din pacate hotarirea Guvernului nu este una ce tine de criza financiara ce s-a abatut asupra lumii, lume din care face parte si mica noastra tarisoara. Este mai degraba una „politica”. In substratul „afacerii” sta faptul ca ICR este o institutie care, dupa hotarirea presedintelui Basescu de a-l demite pe Augustin Buzura si a echipei sale de la conducerea, a ajuns o institutie sub conducere a intelectualilor pro-Basescu, ca Horia-Roman Patapievici si Mircea Mihaies. Acest lucru se pare ca nu a convenit deloc, desi, pe buna dreptate, lui H.-R. Patapievici nu i se poate reprosa ca ar fi utilizat resursele ICR în scopuri negative sau veroase. Dar, o serie de „înscenari”, cum au fost numite actiunile întreprinse în strainatate de diversi indivizi sau mici grupuri împotriva unor manifestari artistice organizate la unele dintre institutele (în numar de saisprezece) culturale romanesti din strainatate, au adus unele suspiciuni cel putin asupra directorilor implicati în organizare. Daca acuzele de „înscenare” au cazut asupra unor lucrari din umbra facute de fosta echipa ce a condus ICR, aceasta nu putea determina Guvernul sa diminueze fondurile ICR pe 2009. Din cite se pare, aceasta drastica reducere de fonduri e urmarea gilcevei dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu. Guvernul, condus de Tariceanu, tinteste si loveste în acele institutii si structuri administrative ce simpatizeaza cu presedintele. Oare spera Tariceanu ca astfel va slabi pozitia presedintelui? Greu de crezut. Pare mai degraba un soi de revansa, de lovitura sub centura, capabila sa agaseze mai mult decit sa schimbe echilibrul de forte la nivel înalt. Cumva, ICR cade victima într-o batalie la care nu a participat direct. E drept, unii dintre intelectualii de acolo au girat moral pe Basescu, dar acesta nu e un motiv sa tai fondurile (pentru ca asta înseamna, de fapt, reducerea cu 40%) unei institutii culturale de anvergura. Institutie care, evident, nu va mai putea sa deruleze multe dintre programele proiectate anterior. Mai mult de atit, de parca nu ar fi fost de ajuns prima lovitura, prin aprobarea unui memorandum asupra „Modului de utilizare a resurselor publice”, ICR nu va mai putea realiza nici un fel de angajamente. Asta deoarece ICR functioneaza strict pe baza încheierii unor angajamente legale cu institutii de cultura, operatori culturali, persoane fizice si juridice. S-ar putea spune ca, desi mai exista, ICR e totusi desfiintat. El exista ca institutie, dar e pus cu botul pe labe, într-o paralizie generalizata. Ori eu nu cred ca o gilceava dintre niste oameni, unul alesul poporului si altul al… celui dintii (deoarece Basescu l-a numit pe Tariceanu prim-ministru), trebuie sa se rasfringa asupra bunei functionari a economiei romanesti, asupra potentei institutiilor romanesti si, în ultima instanta, asupra societatii civile. De fapt, iata faptul paradoxal la care asistam de o vreme încoace. Ne-am pus sperante în actuala putere politica si în actuala guvernare si vedem ca, de fapt, toate sperantele noastre sint aruncate la gunoi. Iar consecintele sint nefaste. Nu comentez cauzele gilcevei despre care spuneam, dar rezultatul e ca avem doi bidivii, unul presedintia, altul guvernul, ce trag unul hais si altul cea. Si nu mi-e de alta, dar pina la urma vor rupe leuca sarmanei carute în care ne aflam noi, bietii romani.
Dan PERSA
Lasă un răspuns