Revenit în Bacău pentru a deschide cea de-a doua ediție a Concursului Național Interdisciplinar ce-i poartă numele, organizată de Colegiul Național „Ferdinand I”, academicianul Solomon Marcus a susținut, în fața unui public numeros, o nouă conferință pe tema educației în școala românească. Evenimentul a avut loc în Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” din municipiu, miercuri, 9 aprilie, la orele amiezei, tema abordată de academician fiind nu doar ambițioasă, ci și atrăgătoare. Pentru cei ce au urechi să asculte.
Solomon Marcus a vorbit circa două ore despre „Primăvara în educație – vine ea sau o aducem noi?”, discurs fascinant, adresat însă, în mod eronat, unui public format din elevi, când „discipolii” țintă ar fi trebuit să fie părinții acestora și cadrele didactice, cei din urmă în număr nesemnificativ prezenți la eveniment. Solomon Marcus, reluându-și ideile și principiile pe care în repetate rânduri le-a împărtășit băcăuanilor cu privire la necesitatea reformării, cât mai grabnic, a sistemului național de învățământ, a folosit de data aceasta un discurs profund filosofic, „mult prea filosofic” pentru capacitatea de acceptare a lui din partea elevilor. Care, rând pe rând, mai mult sau mai puțin discret, s-au grăbit, după nici jumătate de oră, să părăsească sala. Ba, chiar și un adult – nu știm dacă un cadru didactic sau părinte – a ieșit „intimidat” din sală, luându-și copiii, cu un „Doamne ferește, haideți de aici!”…
Discursul „Primăvara…” ar trebui să fie materie obligatorie pentru cadrele didactice în primul rând și pentru părinți, în al doilea.
Pe scurt, Solomon Marcus și-a început pledoaria plecând de la numele temei alese, trecând apoi, cursiv, degajat, înțelept, la dezvoltarea ei. „Lecția pe care ne-o dă natura prin reîmprospătarea ei, periodic, – a spus academicianul – nu este oare un avertisment că ar trebui să fim și noi capabili să ne împrimăvărăm periodic? Să ne gândim – a continuat, îndemnând la (auto)reflecție Solomon Marcus -, cum ar putea arăta o primăvară în viața școlară și, în general în viață…”.
Punctul de plecare spre (re)împrospătare este, a remarcat savantul, mult mai la îndemână decât s-ar crede. „O primăvară în educație trebuie să țină seama în mod esențial de nevoile noastre fizice, sufletești, de nevoile organismului nostru. O primăvară în educație trebuie să țină seama de nevoile traduse prin curiozitățile voastre, de nevoile societății”.
Mai departe, academicianul construiește un discurs pur și simplu fascinant, identificând ca nevoi primordiale ale copiilor de grădiniță nevoia de a număra și de a se juca cu culorile. Trece apoi, cursiv, prin istoria omenirii, ca fiind marcată de aceste două nevoi, evocându-i pe marii înțelepți ai vremurilor, de la Pitagora la savanți din lumea noastră, pentru a-și demonstra teoria și pentru a ajunge la „soluția” simplă, cât se poate de simplă a „împrimăvărării școlii și vieții în general”.
Ajungând în cotidian, savantul spune – și-i dăm dreptate – că pentru o reformă în învățământ „ar fi suficient să pornești educația copilului de la a-l învăța să facă naveta între Internet și hârtia tradițională”. „Această navetă trebuie să devină o practică cotidiană – a spus Solomon Marcus. La peste 20 de ani de la apariția internetului, s-au succedat atâția miniștri de cultură și niciunuia nu i-a trecut prin minte să acționeze în acest sens.”
Premergător, academicianul nu a uitat să-și întărească, în fața publicului, opinia că „din păcate, programele de învățământ, manualele, acest scenariu catedră – bănci din România sunt prăfuite”. „Peste toate acestea s-a așezat de multă vreme praful – spune academicianul. Și nu reușim să-l scuturăm”.
Concluzia finală, a demonstrat-o academicianul, este șocantă. Șocant de cât bun simț cuprinde: „Dacă vreți să vă împrimăvărați viața trebuie să învățați să faceți lucrurile de dragul lor. Și nu pentru finalitatea lor. Nu trebuie să învățați pentru că vi se cere.”
Ci – e de domeniul evidenței, completăm noi – pentru că din născare avem nevoie de asta…
Lasă un răspuns