Mi-a căzut recent sub ochi o notă publicată cu un an în urmă de d-l prof. Ioan Neacșu în presa locală, din care rezulta că 9 Mai este o zi de doliu pentru România. Sînt aduse în discuție „argumente” pentru susținerea tezei domniei sale unele expresii fiind de bun simț, dar altele, mai puțin inspirate. De exemplu, am citit și primit cu interes propunerea d-lui prof. Ioan Neacșu cu privire la înlocuirea unor nume de străzi în orașul nostru, în concordanță cu realitățile prezentului și cu aspirațiile noastre actuale. S-au și făcut unele înlocuiri. De exemplu str. „Karl Marx” a devenit str. „Nicolae Titulescu” (unanim acceptată, deși marele om politic n-a avut nici o legătură cu Bacăul); „6 Martie” a redevenit „Ioniță Sandu Sturza” ș.a.m.d.
Fosta stradă „Eliberării” se numește acum strada „Vasile Alecsandri” deși era în Bacău, chiar pe locul fostului conac, o stradă care purta numele ilustrului bard. Ar fi fost mult mai potrivit ca actuala stradă „Vasile Alecsandri” să fi revenit la numele său antebelic, adică „General Averescu”. Profesorul Ioan Neacșu propune ca în întreaga țară străzile cu numele „9 Mai” să se numească „10 Mai”. Motivînd că 9 Mai este „de doliu pentru istoria poporului român” și că 9 Mai nu reprezintă numai sfîrșitul războiului (e vorba de războiului antihitlerist) „ci și începutul ocupației sovietice care a impus poporului nostru comunismul”. Așa ar fi, dacă n-ar fi ca ziua de 9 Mai să fie ziua Victoriei forțelor aliate împotriva nazismului; ca ziua de 9 Mai să aibă pentru români și semnificația zilei Independenței de Stat, zi în care a citit Mihail Kogălniceanu în Parlamentul țării, Proclamația de Independență față de Poarta Otomană – 9 Mai 1877. Cît despre ocupația sovietică, aceasta n-a început la 9 Mai 1945, ci la 23 august 1944, cînd fostul rege Mihai de Hohenzolern, în alianță cu comuniștii, a precipitat un armistițiu unilateral și păgubitor pentru România cu Uniunea Sovietică; atunci l-a arestat pe Ion Antonescu, a întors armele împotriva germanilor și i-a adus pe comuniști și pe ocupanții sovietici, care, de altfel, l-au și răsplătit cu Ordinul „Victoria”, dar și cu mazilirea, la 30 Decembrie 1947. Cu privire la 10 Mai, apreciată ca „decisivă” fiind „contribuția regelui Carol I la obținerea Independenței României”, aș vrea să-i amintesc colegului și prietenului Ioan Neacșu ca la data de referință (9 Mai 1877) Carol I nu era rege, ci doar principe, rege devenind abia peste 4 ani, la 14 februarie 1881 și nu la 9 Mai, zi care pentru întreaga lume democrată reprezintă Victoria împotriva nazismului, adică pentru cei alături de care dorim azi și noi să fim. Iar pentru români, 9 Mai are și semnificația despre care am vorbit și nu cred că se găsește cineva în toată România care să conteste acel act istoric emis de Parlamentul țării la 9 Mai 1877. Să nu se uite încă un lucru, și anume că și înainte de al doilea război mondial erau străzi cu numele de „9 Mai” în orașele României. (Valeriu TRAIAN)
Lasă un răspuns