Aflat la Paris, Traian Basescu le-a spus romanilor adunati la Ambasada: „Pe multi v-am dezamagit prin solutia politica pe care am gasit-o în decembrie. Si pe mine m-am dezamagit”. Vorbe ce aduc aminte de unele literare. Din „Alexandru Lapusneanu”, spre pilda. Au acelasi ritm saltaret. „Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”. Si daca totul va merge ca la carte, miine-poimiine multimea va striga: „Capul lui Motoc vrem!”. Si cine va fi ales drept Motoc, nu e greu de ghicit… in fine, nu prezicerea are importanta. Ea se poate împlini sau nu – si pina la urma e tot aia! Important e motivul pentru care Traian Basescu afirma ca i-a dezamagit pe romani: a adus la guvernare psd-ul, facindu-l frate cu pdl-ul. Si a facut aceasta afirmatie, deoarece romanii traitori în Franta ar avea optiuni mai spre dreapta. Si trebuia sa fie si acolo, cumva, populist, mimind regrete, facindu-si mea culpa, turnindu-si un pumn de cenusa în cap. Doar ca nu e vorba de-o cenusa adunata din soba, ci de una artificiala, o imitatie din plastic, care nu murdareste. Cind se afla în tara, Traian Basescu nu face asa ceva, nu spune astfel de cuvinte. Stie ca romanii din tara, care traiesc greu, sau rau, cum vrem sa spunem, nu au iluzii ca ar fi vreo diferenta între dreapta sau stinga politica. Si asta nu pentru ca nu ar exista politica si politica nu ar fi buna în sine, ci pentru ca ea este facuta de oameni. Si sa-l citam pe Cioran, asta si pentru ca formularea sa e una eleganta, dar si pentru ca e din 1957 – si asa putem vedea ca nimic nu s-a schimbat sub soare în ce priveste politica pe parcursul a cincizeci de ani: „Cei care adera la un partid cred ca se deosebesc de cei care adera la altul, cind de fapt toti, din clipa în care aleg, se aseamana în profunzime, tin de o aceeasi natura si se deosebesc numai în aparenta, prin masca pe care si-o asuma”. Nu se poate caracteriza mai limpede politica si, mai ales, omul politic: o masca. Putem întelege acum ca un politician ajunge cu atit mai sus cu cit masca sa e mai bine elaborata încit sa fie pe gustul electoratului. Si, sa nu ne facem iluzii, cu cit stirneste mai multa teama colegilor. Un politician se înalta pe spaima confratilor si pe iubirea alegatorilor. Sau, într-un stadiu mai evoluat al civilizatiei, pe interesele alegatorilor. Stadiu în care noi nu am ajuns, deocamdata – si asta ne deosebeste de tarile occidentale. Chiar si atunci cind votam cunoscindu-ne interesul, cautam sa ne justifica votul prin dragostea ce-o nutrim fata de cel votat de noi. Asa, Traian Basescu a fost un om iubit atunci cind a fost ales Presedinte al Romaniei. Si el stie ca, dragostea odata instaurata e greu de retras, iar cel ce-a dobindit-o trebuie sa faca totul ca s-o mentina. Pentru ca, altfel, dezamagirile oamenilor fata de proasta guvernare si proasta politica le distruge pofta de a vota aceeasi oameni. Traian Basescu stie asta si cauta sa fie iubit. Pentru ca se apropie alte alegeri. Si e genial Traian Basescu. E cel mai bun actor dintre politicieni si poarta cea mai seducatoare masca. Stie ce sa spuna, stie sa ajunga la inima oamenilor. Si, mai ales, a intuit ca singura cale de a se mentine înca un mandat la putere, este sa stirneasca, mai departe, dragostea. De fapt, acele vorbe „pe multi v-am dezamagit”, sint versiunea blinda si înselatoare a lui „eu va vreu”!
Dan PERSA
Lasă un răspuns