• ei au ajuns aici ademeniți cu contracte bănoase pentru muncă în agricultură
Frații Ciprian și Adrian Neagu și Mirela, soția lui Adrian, au reușit să scape de la o fermă din Cehia, unde au ajuns vînduți ca sclavi de doi afaceriști din Tîrgu Ocna și Iași. Cei trei au ajuns acasă, în Onești, fără bani și marcați de una dintre cele mai nefaste experiențe din viața lor. Familia Neagu a plecat spre Cehia, împreună cu alți 11 români, pe 19 iunie, prin intermediul lui Lucică Pătru, din Tîrgu Ocna, care la rîndul lui avea un contract de colaborare pentru intermedierea forței de muncă cu basarabeanul Vasile Coșneanu, stabilit în Iași. Condițiile de la ferma din Cehia, total diferite față de ceea ce li s-a promis la plecare, i-au făcut pe cîțiva dintre ei să se întoarcă acasă, unde au povestit ceea ce li se s-a întîmplat. Familia Neagu a rămas, pentru că nu aveau bani suficienți să ajungă acasă. După cîteva săptămîni, timp în care calvarul lor a continuat, au avut posibilitatea să revină în țară.
Păziți cu cîini și închiși în camere fără ferestre
Ferma la care au ajuns oneștenii este administrată de o familie de ucrainieni stabilită în satul Vitov, în apropiere de Praga. Românii au fost puși la cules de cireșe, alături de un grup de ucrainieni și altul de țigani cehi. „În timp ce țiganii își primeau banii în fiecare seară, noi eram mereu amînați”, povestește Adrian Neagu despre zilele petrecute în Cehia cu gînd de îmbogățire. El spune că „stăpînii fermei abia s-au îndurat să ne dea cîte 150.000 de lei, bani cu care am trăit 11 zile”. Pentru a se descurca ,oneștenii au făcut o înțelegere cu țiganii, care primeau cîte 20 de coroane pentru fiecare găleată cu cireșe. „Noi umpleam gălețile și le dădeam țiganilor, care, seara, cînd își primeau banii, ne dădeau și nouă o parte, cît să putem trăi”, piovestește Adrian Neagu. Mai mult, pentru a fi siguri că nimeni nu o să mai poată scăpa, ucrainienii au adus cîini de pază, iar atunci cînd nu lucrau, românii erau închiși într-o clădire cu camere fără ferestre „că nu știam cînd este zi sau noapte”, iar poarta era legată cu lanțuri.
Cînd au aflat că ucrainienii vor să-i despartă și să-i ducă la muncă în locuri diferite, frații Neagu, împreună cu o altă familie din Focșani, s-au hotărît să fugă. Dar, înainte de a pleca, ei au lăsat bilete în încăperi pentru cei care ar fi venit în urma lor. „Fraților, nu este de stat aici, bani nu se cîștigă, fugiți de familia ucrainienilor!” au scris ei în biletele lăsate în urmă ca singur semn al încercării lor de ” a da lovitura” în străinătate. (Cristian BIBRE)
Lasă un răspuns