Ambasadorii lumii și ”Poarta Speranței” – corespondenta din Israel

Mă aflu între mai mulţi tineri elevi, din ultimele clase de liceu. Frumoşi, destinşi şi distinşi, unii uşor teribilişti, alţii serioşi, unii degajaţi, parcă indiferenţi în aparenţă, alţii emoţionaţi şi pătrunşi de frumuseţea momentului.

Foaierul elegant al sălii de festivităţi „Sharet”, aparţinând primăriei din oraşul meu, Petah Tikva. Băieţi şi fete între 16 şi 18 ani. Din mai multe ţări. Sunt aşa numiţii „ambasadori” ai tinereţii şi ai păcii.
Iniţiativa – devenită deja o tradiţie anuală – este a Primăriei orașului. Ambasadorii celor mai curate sentimente ale lumii alcătuiesc acum, în aceste zile, Tabăra Internaţională de Tineret din Petah Tikva, care îşi propune schimburi de idei, cunoaşterea locurilor şi vieţii israelienilor, preocupările oamenilor, realităţile adevărate, la faţa locului. Sunt convins – spunea primarul Petah Tikvei, I. Ohaion, care s-a întreţinut cu oaspeţii – că generaţia voastră, lipsită de prejudecăţi, va aprecia mai bine decât alţii faptul că aici, la noi, se munceşte, se crează, se edifică pentru mai bine şi mai frumos, pentru înţelegere şi bună convieţuire şi că oamenii de pretutindeni, în esenţa lor, sunt la fel, au aceleaşi năzuinţe, aceleaşi idealuri, de înţelegere, de armonie, de pace.

Cum se ajunge la pace? Iată o întrebare esenţială pe care voi, care puteţi fi diplomaţii lumii de mâine, ba chiar şi de azi, sunteţi chemaţi s-o elucidaţi în mod original. Pentru asta trebuie cunoaştere, ştiinţă, înţelepciune şi suflete curate. Voi le aveţi şi le dezvoltaţi în continuare şi de asta vă primim cu dragoste. Fiţi bineveniţi pe pământul nostru!
Între cei prezenţi la acest moment inaugural, neprotocolar, intim, decent, şi emoţionant, se află reprezentanţi din România, din Norvegia, din China, din Germania…

„Domnule primar Ohaion, vă mulţumim pentru vorbele calde şi dorim să vă aducem salutul meleagurilor noastre băcuane, din România, căci ştim că oraşele noastre sunt înfrăţite. Prin legături directe oamenii se cunosc cu adevărat, nu numai prin ziare sau prin televiziune. Viaţa adevărată suntem noi, nu presa. Iar diplomaţia adevărată cred că esteTabăra Internaţională de Tineret din Petah Tikva zâmbetul nostru, întâlnirea privirilor, înţelegerea care vine din lucruri mici şi din bunăvoinţă, dar mai ales proiectele bune, aflate în slujba păcii”.

Câtă dreptate are această elevă, Ramona Hobu, puţin sfioasă, din celălalt oraş al meu, unde m-am născut şi am iubit pentru prima dată o fată ca ea. Au vorbit frumos şi inteligent mai mulţi tineri din alte localităţi ale lumii (printre care şi din Bucureşti), dar mie mi-a rămas întipărită Ramona, şi parcă-mi venea să-i spun, ca unei alte Zaraza, că „zările-s trandafirii”. Dar mi-am dat seama că ea ştie şi singură acest lucru, iar eu, la vârsta mea, nu se cade să fiu romantic…

Directoarea Departamentului de Relaţii Externe al Primăriei, doamna Monica Cohen, sub conducerea căreia se defăşoară această Tabără Internaţională de Tineret, a zâmbit cu înţelegere şi apropiere faţă de freamătul acestor tineri, alături de S. Herţel, adjunct al şefului Secţiei de Tineret din cadrul aceleiaşiPrimării, conversând cu unii din cei veniţi în această vizită de lucru, încercând să răspundă la unele întrebări, ori sfătuindu-i cum să-şi organizeze mai bine sejurul lor de cunoaştere şi apropiere. Ceea ce-mi face plăcere să remarc însă este şi faptul că am avut prilejul să discut cu „Directoarea de la Externe” în limba română, aflând unele amănunte despre programul acestei acţiuni.

„Mai întâi, îmi spune ea printre altele, vreau să remarc faptul că de un mare folos ne este colectivul de la „Şcoala ambasadorilor tineri”, şcoală care funcţionează de mai mult timp în oraşul nostru. Partea de teorie aplicată a acestei acţiuni care începe acum se bazează pe fundamentul ideatic şi metodologic de la şcoala diplomatică amintită. Iar prezenţa tinerilor băcăuani, an de an, printre noi, se datorează preşedintelui HOR din localitate, economistul Moni Şeinştein, permanent în mijlocul nostru, care este şi iniţiatorul înfrăţirii dintre cele două oraşe. Încât dacă l-aţi văzut pe domnul Ionuţ Tomescu, putătorul de cuvânt al primăriei băcăuane, împreună cu doamna Daniela Mihăilă, şefa de cabinet a primarului de la Bacău , înmănând oficial un cadou simbolic din partea domnului Romeo Stavarache (cetăţeanul nr.1 al Bacăului), nu trebuie să vă mire de loc. Relaţiile dintre noi sunt frumoase şi bune, constructive. Dar noi avem astfel de relaţii şi cu alte localităţi deTabăra Internaţională de Tineret din Petah Tikva pe mapamond şi cultivăm prietenia, respectul, demnitatea şi cunoaşterea reciprocă, împreună cu interesele comune economice şi de altă natură, ca de pildă educativă, socială etc”.

Tinerilor ambasadori ai păcii şi înţelegerii dintre oameni li s-au creat condiţiile necesare pentru vizitarea nordului ţării, la Haifa, la Osafia şi la Roş Hanikra, dar în primul rând a Ierusalimului, cu un popas la preşedintele ţări, Şimon Peres, laureat al premiului Nobel pentru pace, ca şi la Parlamentul Israelului (Kneset), la monumente istorice sau religioase, la „Zidul Plângerii” şi în cartierele moderne, elegante. De asemenea, tinerii sunt oaspeţii „Oraşului fără pauză” de pe malul Mediteranei – Tel Aviv-Yaffo. În sudul ţării vorbim de ospeţia lor la Marea de Sare (Marea Moartă), Cetatea istorică Messada etc. etc… De asemenea „ambasadorii” tinereţii româneşti au întâlniri, în această perioadă, cu ambadorul României în Israel, excelenţa sa domnul Eduard Iosiper, ca şi cu înaţi funcţionari şi demnitari diplomatici israelieni, cu personalităţi politice proeminente, şi bine înţeles, cu tineri elevi din Petah Tikva şi din ţară.

Când te afli întru-un astfel de context tânăr, dornic de cunoaştere şi de prietenie, alcătuit din vlăstare de pace, te simţi parcă mai capabil de a înţelege şi de a te încrede în lumea cam anapoda şi cam nu întotdeauna aşa cum ne-am dori. Te simţi mai optimist, mai încrezător în viitorul omenirii. Elie Wiesel spunea cu aer pragmatic: – Pacea nu este un dar al lui Dumnezeu dat creaturilor sale. Este un dar pe care noi ni-l facem unul altuia -”.
Copii ăştia, tinerii ambasadori, ei sunt speranţa. Ei sunt purtătorii drapelului de mâine, pentru o lume mai bună, mai frumoasă. Aici , la noi, poate că învaţă ceea ce deja ştiu: să facă daruri! Ei vor şti să ofere lumii ceea ce este pentru ea cel mai important şi dorit ideal: Pacea.

… Cam aşa gândeam întorcându-mă acasă, la locuinţa mea din Petah Tikva – care, în traducere, înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât „Poarta Speranţei”! Ce pot spune?! Să treceţi prin această Poartă, dragii mei prieteni, să treceţi şi să continuaţi triumfători. Şi să duceţi mesajul de pace al poporului meu pretutindeni!

Fiţi vă rog şi ambasadorii mei!

Roni Căciularu, Anima News