La începutul anului trecut, premierul Adrian Năstase, vrînd să demonstreze că toate adevărurile izvorăsc de la Palatul Victoria, a apărut ca un gladiator în arena Televiziunii naționale săpunindu-și subalternii de la Ministerul Industriilor fiindcă au permis practicarea unor prețuri „nejustificat de mari” la energia termică și a dispus recalcularea lor de urgență.
Cîte speranțe nu și-au făcut bieții oameni!… Speranțe de mai bine. Insă, stupoare! Ora sincerității premierului a trecut ca un meteorit, iar speranțele bieților dezmoșteniți de soartă s-au stins ca lumînările de la vîntul puternic al intereselor marilor monopoluri, deoarece după nici două săptămîni energia termică și carburanții s-au scumpit și mai mult, în funcție de cursul „zeului” dolar. Așa că de acel „mesaj” al premierului s-au ales praful și pulberea!…
Anul acesta, însă, au apărut alte idei altoite pe aceeași temă, dar după numai cîteva zile o nouă Ordonanță guvernamentală a anulat-o și pe asta. Sărăntocii (de care-i plină țara) descurcă-se cum vor putea. Nimeni nu se mai gîndește că țara noastră suferă de pe urma unor răni făcute de prostia (ori ticăloșia) unei liote de politicieni care au scăpat din mînă balanța de venituri și cheltuieli atît pe plan național, cît și la nivelul cetățeanului de rînd, iar acum nu știu, sau nu vor să o mai echilibreze!
Politicienii din marea junglă politică nu au timp de așa ceva. Ei fac apologia politicii lor pe termen lung și a corupției (pe termen scurt), care nu sînt altceva decît perdele de fum menite să acopere tocmai ceea ce nu se mai poate acoperi: sărăcia și mizeria umană! Ori, o asemenea abdicare de la adevăr a înlesnit apariția babiloniei de „tranziție”, care nu se mai termină, spre bucuria celor care și-au făcut din ea un paradis terestru, transformînd politica în arginți și devenind astfel, în cîțiva ani, mai nababi decît nababii din Occident. Infrigurarea din apartamentele debranșate voluntar pentru imposibilitate de plată este tot „rodul” tranziției. Obligația de a plăti cîte 35 -40 de metri cubi de apă rece de fiecare persoană la apartamentele care nu și-au instalat apometre este tot rodul tranziției. Lipsa medicamenteloir și alimentelor din spitale, șomajul, drogurile, banditismul, falimentarea economiei naționale, corupția ajunsă la apogeu chiar și-n cercurile guvernamentale sînt tot rodul acestei „tranziții” prost aplicate.
Căldura, gazele și apa sînt la cheremul unor clanuri preocupate doar de propria lor bunăstare, iar noi, cei care o ducem de azi pe mîine, înghesuiți în carapacea propriei noastre neputințe și deznădejdi, măsurăm „caratele” guvernării după costul suferințelor îndurate în fața facturilor pentru întreținere, care depășesc valoarea veniturilor noastre. Dar alimentele, medicamentele și alte cheltuieli de strictă necesitate, cu ce să le mai plătim? Și uite-așa au ajuns asociațiile de proprietari din Moinești să aibe debitori care au depășit 40 de milioane de lei, și asta nu din vina lor. Nu din reaua lor voință. Nu este vina și (nici) rușinea lor pentru acest trist record. Ci a sistemului haotic care a guvernat țara din ’90 încoace ! Din fala de odinioară, de citadelă a petrolului din Moldova, Moineștiul a devenit citadela sărăciei, populat de șomeri și pensionari care blestemă scrîșnind din dinți la fiecare val de scumpiri ce depășesc cu vîrf și îndesat „indexările” de mizerie, de cîteva zeci de mii de lei, la trimestru. Și, ca o culme a ironiei, Moineștiul a mai fost „blagoslovit” și cu pomposul titlu de municipiu?! Ce fel de municipiu o mai fi și ăsta, cu o canalizare defectuoasă, cînd după o ploaie mai abundentă poți merge cu barca pe străzile lui, iar gunoaiele și bălăriile sînt ca la ele acasă?!
Cred că s-a urmărit doar majorarea taxelor și impozitelor pe care trebuie să le plătească contribuabilii, căci alte surse de venituri au dispărut. In pofida tuturor cosmetizărilor sociale, mai mult sau mai puțin justificate, tumora sărăciei se extinde tot mai mult, de la o zi la alta, tinzînd să devină malignă și care nu se poate tămădui cu… lapte și cornuri, maimuțărind interesul pentru binele poporului, nici cu ordonanțe de urgență care se bat cap la cap, nici numărînd „ouăle” lui Năstase, nici cu declarațiile dubioase despre averile demnitarilor și nici cu pupături pe toate părțile cu cei de la F.M.I. și Banca Mondială, carte sînt și ei în serviciul altora! Ci prin diminuarea prețului de cost al serviciilor și produselor de strictă necesitate, schimbînd „macazul” către o altă strategie în economia națională. Dar pentru asta ne trebuie un guvern cu coloană vertebrală, nu unul de marionete!
Dacă în fața unui asemenea „peisaj” economic și politic își pune cineva întrebarea: „Oare pînă cînd vom mai suferi, Doamne?”, răspunsul nu poate fi altul decît: „Atît timp cît vom avea un guvern condus de un partid arogant, interesat doar de soarta sa, nu de soarta țării”.
Deocamdată, sîntem precum animalele din arca lui Noe. Plutim în necunoscut, pe ape învolburate, pentru un timp nedefinit, în vreme ce „aleșii poporului”, care și-au clonat interesele de la unii la alții, se zbenguie pe vase de croazieră în ape liniștite, spre alese desfătări doar de ei știute, deși se spune că unii au devenit un „vînat” la care s-a deschis „sezonul”.
Dar cine să-i vîneze?! (Aurel BERARU, pensionar – Moinești)
Lasă un răspuns