Accidentarea badmintonistei bucurestene Irina Popescu la Supercupa României Intercasa a readus in atentie una dintre problemele mari ale sportului românesc, asistenta medicala insuficienta in procesul de antrenament si refacere, precum si la competitii.
Si nu ne referim exact la competitia amintita – care in felul sau a indeplinit conditiile prevazute de lege -, ci la intreg sistemul sportiv, cel putin cel din Bacau. Acordarea asistentei medicale a fost reglementata printr-un ordin emis in 2003, care a completat Legea Sportului.
A fost un ordin ministerial pe care il trecem in categoria minunilor de trei zile, cu tot cu cea de alaltaieri. Textul legii fiind usor ambiguu, iar lipsa banilor in sistemul sportiv un fenomen cronic, cluburile si federatiile au interpretat legea adaptând-o posibilitatilor lor.
Tragediii care au impus Ordinul 1058 din 2003
Fara doar si poate, moartea pe teren a fotbalistului rapidist Stefan Vrabioru, la un meci cu Astra, in 1999, a fost socul ce a urnit din nou mecanismul legislativ in lumea sportului sportului românesc.
Decesul sau a survenit in urma unei masive hemoragii interne si in vâltoarea comentariilor s-a emis ipoteza ca daca ar fi primit mai repede asistenta medicala, el putea fi salvat.
Deoarece s-a descoperit ca Vrabioru folosea substante dopante (desi nu a fost stabilita o legatura dintre acestea si hemoragia interna), consecinta a fost efectuarea unor controale medicale mai riguroase la inceputul fiecarui sezon, iar in Divizia A ambulantele prezente pe stadioane au primit o mult mai buna dotare tehnica.
De asemenea, au fost impuse restrictii in utlizarea anumitor medicamente, pe care farmaciile le eliberau prea usor.
In 2000, capitanul echipei Dinamo, Catalin Hâldan, a murit in timpul disputarii unui meci amical. Acest deces a avut un mare ecou in societatea româneasca.
Cauza mortii: un accident vascular cerebral.
In 2001 a murit gimnasta Alexandra Huci, tot in urma unui accident cerebral, in timpul unui antrenament. Suferea de anevrism, o afectiune foarte greu de depistat, desi la Deva controalele medicale erau printre cele mai amanuntite. Sportiva din Roman era o mare speranta a gimnasticii românesti. Avea doar 12 ani.
Peste tot in tara au existat astfel de accidente grave, dar care n-au fost mediatizate la fel de intens ca cele trei mai sus prezentate. In sportul bacauan am consemnat in 2002 decesul kick-boxerului Catalin Sociu (17 ani), in timpul unor campionate nationale de full-contact, desfasurate la Bucuresti. Cauza: tot un AVC.
In acelasi an, luptatorul Bogdan Galbenita s-a ales cu gâtul rupt, in timpul unei faze locale a CN al Cluburilor Sportive Scolare. Dus de urgenta la Iasi si operat, Galbenita a fost salvat, vertebra rupta fiindu-i inlocuita cu o proteza. El n-a mai putut face sport.
Spera sa devina un mare campion, iar saracia il impinsese la un moment dat sa incerce sa-si vânda medalia de bronz cucerita la nivel de cadeti, un an mai devreme. N-a impresionat pe nimeni.
In acea vreme, in Bacau era o veritabila inflatie de medalii de aur, iar destinul sportivilor evaluat foarte ieftin. Ca si-acum, dealtfel.
Ce spune legea
Ordinul 1058/404 din 2003 prevede, printre altele: „Organizatorii de competitii au obligatia sa asigure acordarea asistentei medicale de urgenta, inclusiv pentru accidentele sportive, solicitând in acest sens serviciului de ambulanta teritorial autosanitare echipate corespunzator si insotite de personal medico-sanitar, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare atât cele medicale, cât si cele sportive ale fiecarei federatii”.
Legat de antrenamente, in care se pot ivi probleme cel putin la de usor ca in competitii, ordinul prevede: „Bazele sportive in care se desfasoara activitatea sportiva de performanta vor dispune de un cabinet de medicina sportiva dotat in conformitate cu baremul prevazut in anexa nr. 3, in vederea efectuarii controlului medico-sportiv si acordarii asistentei medicale de urgenta” si „Cluburile detinatoare de baze sportive, in care se desfasoara competitii oficiale, sunt obligate sa doteze cabinetele de medicina sportiva si sa asigure asistenta medicala de urgenta prin personalul medico-sanitar al clubului, solicitând la nevoie autoritatilor sanitare teritoriale autosanitare dotate corespunzator sau alte cadre medicale, separat pentru sportivi si public”.
Intre litera legii si realitate
Ordinul 1058 putea sa impuna la fel de bine terapii cu bai in icre negre sau recuperarea sportivilor in laboratoarele spatiale, adica prevederi care nu pot fi indeplinite.
Asta din mai multe motive: 1. Sistemul sportiv dispune de foarte putini bani 2. Sistemul medical de urgenta nu poate face fata nevoilor din sport 3. Numarul medicilor sportivi din România este extrem de mic.
Sa luam numai situatia Bacaului la sfârsit de saptamâna. In oras si imprejurimi pot fi concomitent noua meciuri in Liga IV de fotbal, inca sase in Liga V, plus 3 in LIII. La acestea se adauga inca patru-cinci la nivel de juniori. Altele partide sunt la Sala Sporturilor (handbal si volei), la Sala Orizont (handbal, badminton) sau la Sala Colegiului „Vasile Alecsandri” (baschet).
De asemenea, la Sala de Atletism pot avea loc concomitent competitii atletice si de lupte. Daca adaugam competitii scolare ce se desfasoara in toate salile institutiilor de invatamânt, ajungem la un numar peste dublu fata de numarul ambulantelor pe care il are Serviciul de Ambulanta din Bacau – 15. Conform legii, la competitii ar putea fi trimis doar personalul aflat in timpul liber, iar asta inseamna doar trei echipaje, dupa cum ne-a precizat dr. Adrian Colibaba, seful Serviciului de Ambulanta.
Presupunând ca ar fi totusi destule masini disponibile in acelasi timp, ar putea toate cluburile sa le plateasca? Tariful orar este de 100 RON pentru ambulanta fara personal, 150 RON ambulanta cu sofer si 300 RON pentru ambulanta cu sofer si personal de specialitate. Cluburile n-au medici proprii, de aceea pretul curent este de 300 RON. O competitie la sporturi individuale poate dura si 10 ore pe zi, doua sau trei zile la rând, ceea ce ar duce la costuri prohibitive pentru organizarea ei.
De aceea, cluburile bacauane, ca si celelalte din tara, au interpretat legea in felul lor. Dupa ele, prezenta ambulantei la teren poate fi asigurata printr-un simplu telefon, in caz ca este nevoie. Ele asigura doar prezenta unui cadru medical (medic sau asistent), care sa asigure asistenta de urgenta.
Bacaul, golas in medicina sportiva
Timp de doua decenii, medicina sportiva din Bacau a fost echivalenta cu existenta doctorului Teofil Bora (foto). El a fost DOCTORUL tuturor cluburilor din judet si a facut-o din simplu atasament fata de sportul local.
Teofil Bora a avut conventii incheiate cu FCM Bacau, SCM Bacau si Stiinta Bacau, dar spunea de fiecare data ca nu este multumit de banii câstigati. Nu s-a putut insa desprinde de sportivi, de aceea acestia strâng acum bani pentru a-i ridica o statuie – proiectul ii apartine antrenorului Gheorghe Burleanu.
Veniturile modeste pe care le are un medic sportiv sunt cauza pentru care putini medici isi aleg aceasta specializare. Astfel, dupa decesul doctorului Bora, in 2008, Bacaul n-a mai avut un medic sportiv. In prezent, sunt doi medici, Constantin Negru si Adrian Popa, care se pregatesc pentru aceasta specializare.
Medicii sportivi au inceput insa sa fie „vânati”, pentru raritatea lor, de aceea este problematic daca orasul Bacau va reusi sa-i pastreze. Un indiciu in acest sens este ca dr. Popa lucreaza deja pentru Ceahlaul Piatra-Neamt.
Peter KELMANN
Lasă un răspuns