Plimbarea noastra continua prin parcul statiunii, loc de recreere si odihna, care ocupa o buna parte din centrul statiunii, adica o suprafata de 12 ha si are aspectul unui amfiteatru cu trepte lungi si late. O alee larga, care porneste din principala artera a orasului, il traverseaza de-a curmezisul si suie pe o treapta superioara printr-o frumoasa scara cu trepte late, grupate pe trei nivele si marginita de brazi care urca pe terasa de sus, in fata Complexului „Cazino”. Din aleea centrala se desprind, din rondul de mijloc, alte alei in forma de raze, care impart parcul in mai multe zone cu peluze, ronduri, flori, arbusti, brazi si frasini, care umbresc bancile raspindite in tot parcul. Intr-un cadru de gazon, ca un arc de cerc, sint scrise din flori si plante pitice, anul, luna si ziua curenta, ca si numele statiunii. Pe aleea terasa a parcului mai pot fi intilnite si citeva exemplare de zada (Larix Decidua sup. Carpatica), numita si larice, larita, crin sau cadriu, o specie de brad cu caracter alpin, care toamna isi scutura frunzele ca niste ace lungi, pentru ca primavara sa recapete altele noi. Numita in termeni populari „valul” sau „voalul miresei”, aceasta specie este una dintre cele mai interesante si mai rare rasinoase din tara noastra, declarata planta ocrotita. Pe alei sint amplasate fintini arteziene si mici cascade, care dau un efect aparte peisagisticii parcului, iar pe Aleea Personalitatilor troneaza busturile unor mari personalitati ale culturii romane, care reamintesc vizitatorilor ca statiunea a insemnat pentru acesti inaintasi nu numai un loc de agrement sau odihna, ci si un cadru propice de intilniri si discutii politice, poetice sau artistice.
In mijlocul parcului se afla celebrul chiosc de muzica, unde pe la sfirsitul secolului al XIX-lea cinta o fanfara dirijata de capel-maistrul Cavaler Petro Rewotty. Acesta a compus si o parte din muzica operetei „Baile de la Slanic” – considerata una dintre putinele compozitii din lume dedicate unei statiuni, pe versurile publicistului bacauan Costache Radu. Aici, la nici noua ani, marele nostru compozitor George Enescu isi facea debutul scenic, concertind in fata unui numeros public adunat sa-l vada ca pe o minune lumeasca. Mult timp, in perioada sezonului estival, din acest chiosc au razbatut acordurile de fanfara ale cadrelor militare din Bacau, tineri absolventi ai Scolii Militare de Muzica din Bucuresti – scoala unica in tara si a doua din Europa, care au incintat auditoriul cu muzica de promenada, prelucrari folclorice, muzica clasica (arii din opere si operete) si chiar muzica usoara.
Lasă un răspuns