Odata cu raspindirea conceptului de super si hypermarket, cumparaturile de legume si fructe au ajuns sa ne poarte, cel putin teoretic, pe tot globul pamintesc. Cartofi din Italia, ceapa din Turcia, fasole din Egipt, ardei din Olanda, Spania, Siria sau Maroc si pomelo din China sint doar citeva dintre tarile din care provin produsele existente, in acest moment, si pe piata bacauana. Toata lumea recunoaste ca produsele autohtone sint mai gustoase, dar producatorii spun ca politica agricola si conditiile de piata ii descurajeaza.
Fructele si legumele romanesti se gasesc cu greu in supermarketuri si deloc pe alese. La raionul de legume al unui asemenea magazin din Bacau, un singur raft are cartofi romanesti. Iar diferenta de pret este enorma. La fel de mari si poate chiar mai aratosi, cartofii de Romania se gasesc la 1,4 lei kilogramul, pe cind cei de Italia depasesc, in mai toate hypermarket-urile, 4 lei kilogramul. Zarzavaturile de la noi sint si ele o raritate, iar cind se intimpla sa dai peste ele, marimea legaturii de pe taraba te indeamna sa faci cale intoarsa. Trei fire de patrunjel costa, in hypermarket-uri, un leu sau, strategic vorbind, 0,99 de lei. In pietele bacauane, legaturile de zarzavaturi se gasesc la acelasi pret, insa cantitatea este aproape tripla. Daca v-ati propus o dieta dupa mesele bogate in calorii de sarbatori sau daca pur si simplu v-ati decis sa mincati mai sanatos, trebuie sa va pregatiti sa scoateti bani mai multi din buzunar, pentru mesele zilnice. O mina de salata verde din Olanda o gasim, in supermarket-uri, la un pret ce depaseste patru lei, rosiile depasesc sapte lei kilogramul, iar ardeii capia ajung si la noua lei kilogramul.
Un loc in hypermarket costa scump
Invazia legumelor din import este explicata de reprezentantii Federatiei Patronale Romane din Industria Alimentara de taxele foarte mari de intrare in hypermarket-uri. Pentru ca un producator autohton sa îsi poata vinde produsele într-un lant de magazine, trebuie sa dispuna de o suma care poate ajunge pina la citeva sute de mii de euro, si asta doar pentru a plati taxa de intrare in hypermarket. Acestei sume fabuloase i se adauga taxa de raft, taxa de marketing, taxa de supermarket, si alte taxe fixe sau aplicate procentual la valoarea cantitatii de produse vindute, care pot ajunge pina la 30% din aceasta. Astfel, pentru cine doreste produse romanesti si la preturi mai mici pietele din oras ramin singura alternativa.
Nu avem conditiile de productie ale strainilor
Cine crede ca fructele si legumele romanesti se duc mai mult la export se insala. „Piata externa – spune administratorul societatii Benesti, Aurica Melinte – este oportuna si tentanta. Insa conditiile impuse, in special cele de calitate, descurajeaza multe initiative. Noi exportam mai ales cirese si visine, dar si prune”. Pe linga pretentiile importatorilor, producatorii din Romania mai dau piept si cu problemele de acasa. „E greu sa ne masuram cu cei de afara – mai spune Aurica Melinte. Conditiile de productie de la ei sint net superioare, sistemul de subventionare, accesul la inputuri, politicile agricole si capitalurile de lucru sint incomparabile cu cele de la noi. Si in judet, dar si in tara, de exemplu, lipsa spatiilor de depozitare adecvate te obliga sa livrezi mult la industrializare, pentru conserve si sucuri”.
Produsele romanesti trec greu iarna
Preturile produselor din strainatate nu sint, insa, tentatia cea mai mare a importatorilor. „Am consultat cataloagele marilor magazine de la noi – spune Maria Hagima, director executiv adjunct la Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Bacau. Deci nu preturile ar fi cauza abundentei de produse straine in magazine, ci, evident, calitatea. Eu cred ca tot conditiile de productie sint de vina. Noi ne ocupam de inspectarea pietelor agricole. Greu gasesti un spatiu pentru depozitare, pentru iarna, iar si acolo unde acestea exista, cit de cit, regulile cerute sint greu de respectat”. Produsele straine sint tratate pentru a fi mai rezistente la pastrare. La noi aproape ca nu se face. In plus, organizarea pietei este ea insasi o problema, de care ar trebui sa se ocupe mult mai multe institutii abilitate, pentru controlale cu adevarat serioase.
Lasă un răspuns