Băcăuanul Răzvan Burleanu, noul președinte al FRF, a cucerit fotbalul metru cu metru
Ascensiunea lui Răzvan Burleanu în fruntea fotbalului românesc a fost pentru cei mai mulți români o mare surpriză. Ca poveste de viață, ca film de succes, merită văzut cum a izbutit cel care se plasase de zece ani în afara acestei lumi să cucerească un domeniu presupus ca regat armat al unei categorii aparte de masoni.
Atacant, din copilărie
Fiu al cunoscutului fost jucător de Divizia A Gheorghe Burleanu, Răzvan părea să urmeze calea tatălui sau, la fel ca majoritatea copiilor de fotbaliști. Normal, a fost dat la fotbal, la centrul de copii și juniori al FCM, avându-i apoi ca antrenori pe Ghiță Chitic, Lică Soșu, Gabi Fulga și Gheorghe Penoff, toți foști coechipieri ai tatălui său. Răzvan a fost vârf de atac, un tip rapid, suplu și înăltuț, un fel de copie a lui Johann Cruyff, desigur păstrând proporțiile. Tânărul Burleanu spera să devină un mare fotbalist, dar a fost crunt dezamăgit când a văzut cum se promovează la loturile naționale. Preocupat și de viitor, s-a înscris de la 15 ani la cursurile de arbitraj (a și arbitrat până la 19) și s-a pus cu burta pe carte.
Gică Burleanu își amintește: „Promovările la loturi sau în echipe se făceau după starea socială a părinților. Nu conta cât de bine joci, ci doar ce era mama, ce era tata și câți bani câștigau. Posibil ca și în arbitraj să fi fost la fel, adică să plătești cotă-parte mai sus, dar nu știu și Răzvan nu mi-a spus nimic în legătură cu arbitrajul. Nici eu nu cunosc bine dedesubturile acestei lumi. Am carnet de arbitru, dar n-am arbitrat niciodată. Oricum, Răzvan a ales să învețe și a plecat la facultate la București. A fost de mic un copil matur, meticulos și deștept, care nu se mulțumea cu puțin. Acuma, cu atâtea calități, știu eu?, o fi chiar al meu? Dar, na, creștea la mine în curte, deci era al meu”, glumește Gică Burleanu.
Format „pe drumuri”
Răzvan Burleanu a studiat la Facultatea de Științe Politice a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, acolo unde a susținut și o teză de doctorat. Ulterior și-a lungit CV-ul absolvind cursurile Colegiului Național de Apărare. Școala, iar apoi serviciile unde a lucrat i-au permis să umble peste tot în țară și în străinătate, iar el a văzut, a notat și a analizat. După ce a muncit câte un pic la Primăria Bacău, Parlamentul României, Autoritatea Electorală și Administrația Prezidențială, dar și la Parlamentul European, Răzvan Burleanu s-a dedicat exclusiv campionatului național de minifotbal, pe care-l crease începând din 2005, dar a cărui primă ediție s-a desfășurat în 2006. Și a făcut o treabă excelentă, minifotbalul românesc având un campionat puternic, deși pe un sistem pur amator, cu 2.000 de echipe și peste 30.000 de jucători legitimați, iar România a este triplă campioană europeană! Mai mult, Burleanu a fost misionar al minifotbalului în Europa și lumea largă, federațiile continentală și mondială devenind extrem de puternice. Ca recunoaștere a meritelor sale, a fost ales președinte al Federației Europene de Minifotbal și vicepreședinte al celei mondiale. Ceea ce a făcut din 2006 până în 2013 împreună cu câțiva prieteni, a făcut și în 2014, în campania pentru președinția FRF: a luat țara la pas și, cunoscând situația. a întocmit analize și și-a redactat un proiect vizionar și amănunțit. Având și un discurs mult mai bun decât al concurenților săi, a convins și a cucerit poziție după poziție și în ierarhia candidaților. Restul e povestea scrutinului de la FRF, din data de 5 martie.
Ce mai are de făcut
Răzvan Burleanu a moștenit de la Mircea Sandu o federație extinsă, dar și multe probleme mari. Una dintre ele este chiar renta viageră pe care și-a acordat-o Mircea Sandu în ultima sa zi de mandat, 75.000 euro anual, plus alte privilegii costisitoare, din banii Federației, pentru calitatea sa de președinte de onoare. „Este o rentă nesimțită” – a comentat Răzvan Burleanu pentru media centrală. De asemenea, el a moștenit și o schemă de personal cu contract de muncă, în fapt tot aparatul „represiv” al lui Mircea Sandu, pe care îl va schimba foarte greu cu propria sa echipă. „Mai are probleme cu subfinanțarea, copiii și juniorii, calitatea antrenorilor și multe altele, dar va rezolva tot, pentru că este un om de cuvânt, cinstit, cu viziune și inteligență” – a prezis tatăl său, Gică Burleanu.
Peter KELMANN
Lasă un răspuns