Blogerii si cultura

Zilele trecute, un prieten mi se plingea ca Internetul nu mai e ce a fost odata. Pe vremuri (asta insemnind cu abia citiva ani in urma), era doar pentru cunoscatori. Acum isi poate face oricine un blog, folosindu-se de pagini web date de-a mura-n gura. Asta pentru ca Internetul a devenit un soi de tirg, de mare en-gross, de hala comerciala.

Cine face un site, vrea sa cistige de pe urma lui si, ca sa cistige, trebuie sa aiba vizitatori. Asa au inflorit domeniile date gratuit pentru blogerii de ocazie. Ei sint, de fapt, niste simpli vizitatori ai sitului principal, dar pentru ca ei misca in sus contorul de trafic (asemanator, intrucitva, contorului de apa calda si rece), prin asta devin un soi de suflet al comertului: niste suflete moarte, la urma urmei, dar care prin agitatia lor dau impresia de viata, ba chiar traiesc cu iluzia de a fi personalitati.

Pentru ca, nu-i asa… au blog… E drept, de bloguri dispun si oameni meritorii, care altfel nu ar avea posibilitatea sa-si faca o scumpa pagina web. Dar ei sint foarte putini fata de ceilalti, coplesitori ca numar. Si ce-i cu asta? La prima vedere totul pare ceva bun. Oamenii se exprima pe ei insisi, nu-i asa, fiecare in felul sau.

Cei care se exprima pe bloguri, doar chipurile se exprima, deoarece nu produc decit noian de banalitati, cind nu sint ineptii de-a dreptul. Pe vremuri, acesti oameni alcatuiau grosul consumatorilor de cultura. Destul de snobi si suficient de inteligenti si cu un gust destul de cultivat, ei iubeau cartile, revistele de cultura si urmareau evenimentele culturale.

Acum, devenind ei insisi personalitati, Internetul risipindu-le bruma de simt al valorii, nu mai pot cinsti pe adevaratii creatori, vazindu-se pe ei insisi in acest rol. Ca rolul nu-i prinde, nu-si dau seama, pentru ca Internetul prin asta e puternic: ofera iluzii de necontestat. Nu faptul ca acesti oameni sint nepriceputi in ale tehnologiei web-ului e problema, asa cum mi se plingea prietenul meu, ci faptul ca web-ul ii iluzioneaza si asa ii duce pe cai ale pierzaniei.

Prin pierderea de sine, fireste. Daca as merge undeva pe aproape de o viziune religioasa, as spune ca Internetul joaca rolul diavolului: il inseala pe om, il face sa se sumeteasca si ii da iluzii ce-l duc la pierderea de sine, un echivalent al pierderii sufletului. Debitind ineptii pe Internet, ei nu mai participa in nici un fel la actul cultural, asa cum o faceau inainte, aceasta multime de oameni fiind adevaratul promotor al culturii, oricit s-ar lauda institutiile culturale prestigioase ca ele ar urni si mentine vie cultura.

Nu ma mira ca in astfel de conditii am auzit, e drept ca pe un canal neoficial, ca revista „Romania literara” e in pericol sa dispara. O revista care, fara a fi intotdeauna cea mai valoroasa revista culturala din tara, e fara indoiala cea mai prestigioasa, cea mai citita, cea mai concludenta pentru cititorii de pretutindeni.

Sper ca e doar un zvon. Dar daca nu e, zecile de mii de blogeri ar trebui sa-si analizeze optiunile si sa-si revizuiasca tintele. În loc de a se fandosi cu stupizeniile debitate, sa se intoarca acolo unde au un loc cu adevarat superior, in participarea culturala.

Dan PERSA