Mâine, lotul național de Tineret al României va pleca spre Sofia, acolo unde se vor desfășura în următoarele două săptămâni Campionatele Mondiale de Box, criteriu de calificare la Jocurile Olimpice de Tineret. Dintre cei șase pugiliști ce vor reprezenta țara noastră, doi – Nicușor Ciobanu și Iulian Ivanov -, sunt legitimați la SCM Bacău, iar antrenorul lotului este tot băcăuan – nimeni altul decât Relu Auraș. Așadar, ne mândrim că Bacăul este din nou în fruntea boxului, dar n-a fost ușor să-și păstreze această poziție, după cum ne-a asigurat Relu Auraș în următorul interviu.
Trei împotriva a 100
Cât de bine se va prezenta România la Sofia?
La maximum posibil în această perioadă. Așa cum a vrut președintele federației, Leonard Doroftei, în Bulgaria merg doar boxerii considerați cu șanse la medalii, niciunul care ar merge să facă figurație. Asta nu înseamnă că promit medalii, deoarece boxul românesc este în reconstrucție și trebuie să avem răbdare. Copiii noștri sunt buni, talentați, dar trebuie să se coacă.
– Cei doi de la SCM Bacău au șanse la medalii?
– Consider că Nicușor Ciobanu este cel mai valoros dintre cei șase. Paradoxal, chiar el ar fi putut să nu ajungă la Sofia. După cum știți, a fost nevoit să dispute un meci de baraj pentru titularizarea la cat. 56 kg. Iar dacă nu-l învingea clar pe Robert Jitaru, rămânea acasă. În privința lui Ivanov, de asemenea am cuvinte bune: e puternic, curajos și conștiincios. Orice este posibil și de la el.
– Revenind la Nicușor Ciobanu, de ce a fost nevoit să dispute acest baraj?
– El este campionul național de Tineret la 56 kg, dar a existat o presiune extrem de mare din partea brăilenilor, care defilează cu mare mândrie în urma acestui Robert Jitaru, despre care spuneau că este mai bun decât Ciobanu. N-am putut să mă opun unei cereri căreia îi dăduseră curs toți ceilalți conducători din Federație. Fiind antrenor al lotului, puteam fi acuzat că îi țin partea boxerului meu de la Bacău, deși, dacă ar fi fost vorba de doi sportivi de la alte cluburi, îl titularizam fără discuție pe campionul național. Mai mult, Nicușor a fost în postura ingrată de a fi nevoit să câștige clar, fiindcă, dacă erau mici dubii, aș fi fost din nou nevoit să accept titularizarea lui Jitaru, pentru a nu lăsa loc de echivoc. A fost o istorie întreagă și o perioadă dificilă pentru Nicușor și pentru mine, mai ceva decât un campionat național, a fost ca o finală la profesionism. Te-ai pregătit săptămâni pentru un singur meci, contra unui adversar pe care-l cunoști și care te cunoștea foarte bine, având o miză foarte mare în joc.
– În ce a constat dificultatea?
– Eu eram convins că Ciobanu e mai valoros, dar în box nu se știe niciodată, mai ales dacă publicul este împotriva ta. Or, la București, unde s-a ținut barajul, alături de el eram doar eu și antrenorul Nicu Cara. Toți ceilalți țineau cu Jitaru, care venise însoțit de jumătate de Brăila, cu ziariști, cameramani, sponsori… Mă rog, tot tacâmul. Eram trei contra o sută, așa că am recurs și eu la un șiretlic, pentru a mai tăia din avânt taberei brăilene. Când am ajuns la București, chiar la sala la care s-a disputat meciul, am declarat că Nicușor are cu 1,3 kg peste categorie, deși știam că nu-i așa. „Haideți, se antrenează acum și mai dă jos 300 g, dar acceptați kilogramul în plus”, le-am cerut. La meciurile neoficiale este o toleranță de 1 kg, dar n-au vrut să auda. Îmi tot spuneau „nu maestre, așa am convenit, înțelegerea rămâne înțelegere” și mai-mai că nu țopăiau de bucurie. Tot în seara aia, s-au dezumflat, pentru că la cântar Nicușor a avut cu 400 g sub limită, ceea ce în box e enorm. Să știți că băiatul s-a pregătit exemplar și a făcut sacrificii pentru a ajunge la o greutate așa de bună.
Cu armele adversarului
– Cum a fost lupta?
– Ciobanu a fost mult mai bun. L-am pregătit să boxeze într-un stil cu totul neașteptat. Se știa despre el că are forță, că este puternic și caută „bătaia”. Jitaru, despre care se spunea că e foarte tehnic, se aștepta să contracareze un astfel de stil, dar Ciobanu s-a mișcat mult, a lovit fulgerător și l-a plimbat în ring. L-a învins pe Jitaru cu armele lui, deși la un moment dat l-a înghesuit și cu serii în forță. Victoria a fost fără dubii, arbitrii fiind și cei mai buni din România, coordonați de la masă de șeful lor, Vasile Câtea, un ins mai presus de orice bănuială. Desigur, victoria lui Ciobanu n-a fost pe gustul celor mai mulți. Însuși Vaștag, care l-a avut în pregătire la Reșița, a zis că Jitaru ar fi dominat un pic spre final, dar realitatea este că repriza a fost cel mult egală, dar eu zic că tot a lui Ciobanu, iar primele două runde tot ale lui. Decizia a fost cu 3-0, iar asta nu lasă loc de interpretări.
– N-a fost vorba însă de nicio medalie. De ce este atât de prețioasă victoria?
– A fost vorba despre calificarea în lotul național, în condiții nedrepte pentru el, de presiune. Nicușor a trecut un test foarte important, iar acum ar putea prinde și JO de Tineret, pentru că va aborda Mondialele cu un moral ridicat. Trebuie spus că în România mai sunt câțiva pugiliști foarte buni la 56 kg, iar Ciobanu i-a bătut pe toți.
SC Bacău are jumătate de lot național de seniori!
– Este Ciobanu numărul 1 al Bacăului în acest moment?
– Mai are mult pâna atunci. La București, Biroul Federal a anunțat și alcătuirea lotului național de Seniori. Din zece categorii, cinci sunt ale Bacăului. Îi avem pe Cuciureanu la 60 kg, pe Olaru la 69 kg, pe Machidon la 81, pe Jitaru la 91 și pe Nistor la plus 91. Iar pe bară au rămas Chirvase și Marc, băieți de băieți, măcar de ar reuși Ciobanu să-i depășească, atunci când va deveni senior.
– Spuneați că este greu să te menții sus. Cum a reușit Bacăul?
– Datorită sprijinului Primăriei și muncii și priceperii noastre. Îi mulțumim din nou dlui Stavarache că este alături de sport, nu numai de box. Colaborarea cu CSM 2010 este în continuare optimă, astfel că împreună cu cei de la SCM reușesc să fac acest lot competititiv. Și este vorba și despre responsabilitate. Se cheltuiesc niște bani cu noi, din bugetul obștii, iar noi am ținut să demonstrăm neapărat că îi merităm. Rezultatele sunt pe masă, luăm potul cel mare la toate competițiile. Nicicând un oraș n-a dominat boxul românesc ca Bacăul în ultimii ani.
Peter KELMANN
Lasă un răspuns