Bac-ul a adus cu el, ca în fiecare an, și acuzații de luare de mită care pun într-o lumină foarte proastă calitatea învățământului, a profesorilor și elevilor și anulează valoarea diplomelor chiar și pentru cei care le-au câștigat pe merit. Poate din această rațiune avem tendința de a nega un fapt demonstrat sau pentru care sunt „indicii”, de a minimaliza fenomenul, realitatea. E firească, până la urmă, nevoia de a ne amăgi că odraslele noastre nu au 10 doar pe hârtie, că nu am dat bani degeaba pe meditații și că diploma le va folosi cu adevărat.
Din această nevoie, cred, se naște și înverșunarea împotriva celor care au înțeles să iasă din tipar, să se pună de-a curmezișul, să refuze să urmeze „obiceiuri”. Ajung la acest raționament din dorința de a-i înțelege pe toți cei care au pus-o la zid pe denunțătoarea de la Școala Postliceală Sanitară „Christiana”, chemată la audieri în instanță. De la colege care au trecut, de bunăvoie, dar sub aceleași presiuni, prin calvarul descris de ea, până la avocați care s-au folosit de orice tertip ca să o discrediteze și care, în general și în mod constant, aduc în apărarea clienților lor argumente de genul: „Așa se obișnuiește la noi, e un obicei vechi”.
Povestea tinerei care a declanșat tot acest scandal de amploare reflectă drama prin care trec toți cei care nu țin pasul cu vremurile, tot mai scumpe. Când ai trei copii, un singur venit, ajungi să te temi nu că nu mai ai bani de mâncare, ci mai curând că nu mai poți să-i mulțumești „neoficial” pe toți cei care așteaptă – un săpun, la medicul de familie flori, mărțișoare la educatoare, o atenție de sfârșit de an, o alta la început de an, un iepuraș, un Moș. Doamne ferește să ai probleme mai mari de sănătate. Pe colegele denunțătoarei poate că le-am înțeles că au părăsit barca, pentru a-și salva pielea, de teamă că declarațiile de recunoaștere le-ar putea aduce și lor o pedeapsă. Raționamentul avocaților din cealaltă tabără și tactica abordată de ei au fost însă ridicole, jignitoare pentru toți cei care, nu neapărat din motive financiare, nu vor să fie „în rând cu lumea”. O lecție că ar fi mai bine să stai în banca ta, să taci, să înghiți, să mergi cu valul.
Pe principiul că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, denunțul s-a întors ca un bumerang împotriva tinerei care a avut curajul să înoate împotriva curentului. De la acuzația de șpagă generalizată (subiectul principal în acest context) până la insinuările, jignirile, umilința, tot noroiul împroșcat pe denunțătoare în instanță e distanță mare. Și inutil de parcurs, irelevant. Să încerci să demonstrezi în instanță că denunțătoarea a fost cea mai slabă din clasă mi se pare penibil. Este relevant în condițiile în care vrei să faci o analiză obiectivă a calității învățământului, a pregătirii elevilor și, implicit, a temerilor și nevoii de a cumpăra o diplomă. Dar nu are valoare în acest dosar penal. A fost doar o lovitură sub centură, un atac ieftin care să ascundă problema de fond. S-au cerut bani și de la cei pregătiți, și de la cei mai slabi la învățătură. „Obiceiul” a fost moștenit, dar cu timpul florile s-au transformat în aur sau bani în plic, iar gestul de mulțumire, firesc, față de profesori, într-o condiționare.
Lasă un răspuns