Capitalism şi paraziţi mediatici

Timp de un deceniu, mărul discordiei i-a stat dlui Băsescu ca o idee fixă și în gât, și în cap. Este ştiut faptul că se mănâncă între ei doar oamenii care nu se pot înghiţi. Or, cum era să-l înghită dl Băsescu pe dl Voiculescu, care îi propusese de două ori suspendarea? Nici Voiculescu nu-l putea înghiţi, fiind permanent supus tirului prezidenţial ca mogul şi infractor (încă) nedovedit. Şi, iată, cu ajutorul justiţiei a fost dovedit.

Că Voiculescu o fi avut buzunarele pline de gânduri de îmbogăţire şi capul plin de parale e destul de probabil. Dar când o industrie întreagă e făcută praf, vândută pe nimic sau privatizată pe un dolar, când institute reputate ca „Ana Aslan”, „Cantacuzino” şi aproape  toate celelalte institute de cercetări au fost falimentate, de ce să ne mirăm că ICA a fost privatizată ieftin, cu condiţia să-şi păstreze statutul şi capacitatea de a funcţiona? Lucru care s-a şi întâmplat.

Este mai mult decât straniu să vii după aproape două decenii şi să afirmi că numai la ICA s-au produs fraude. Oare dispariţia a 1.700 de locomotive, a 60.000 de vagoane, a întregii flote comerciale, a marilor uzine (Republica, 23 August, IMGB, Fabrica de diamante ş,a.), a tuturor ramurilor industriale nu interesează pe nimeni? Nici pe DNA, atât de harnică în a pune pe butuci un post de televiziune ostil dlui Băsescu? Se pare că nu ne putem dezlipi ochii de pe imaginea nevindecatei noastre scleroze. Uităm cu uşurinţă mijloacele prin care România a fost vândută pe nimic.

Pe fondul sulfuros al bătăliilor politice întreţinute de preşedintele ţării au proliferat ploşniţele şi păduchii mediatici din televiziuni, cu efecte dezastruoase pentru psihologia publică, îngreţoşând întreaga populaţie a ţării, divizată în tabere adverse, care aproape că se urăsc. Merită? Scriitori şi politicieni au prestaţii publice pripite, ostile şi destul de mediocre. Cuvinte multe, absenţă de idei şi de convingeri adevărate. Numai interese!?! Autointitulaţii analişti sau consultanţi politici emit tone de găinaţ verbal, pretind că numai ei deţin adevărul, că reprezintă însăşi onoarea, bravura şi idealul unei ţări, care n-are nici în clin nici în mânecă cu ei. Pot admite, de exemplu, că o televiziune vânată fără rezerve de preşedinte, pusă în situaţia de a falimenta, are dreptul de a organiza „o plimbare” în jurul Cotrocenilor, dar nu pot admite ca o panaramă de reporteriţă să provoace la scandal un apucat şi apoi să ne intoxice cu aşa-numite violenţe, iar madam Udrea să ceară decapitarea şefului jandarmeriei şi dosare penale pentru reporterii Antena 3. Aceea era plimbarea lor. Era necazul Antenei 3, nu al postului B1!

Faţă cu multiplele, pătimaşele şi deşănţatele partizanate politice, puterea guvernamentală simte nevoia înduioşătoare de a recupera normalitatea şi de a duce în uitare „războiul de 10 ani” declanşat de un preşedinte-jucător. Mai sunt puţine zile până la primenirea Cotrocenilor, dar încă se mai pot întâmpla multe evenimente nefericite. Ameninţările cu „dezbrăcatul public” al candidaţilor la prezidenţiale nu prevesteşte pace socială, ci zarvă. Figurile patibulare prezente ceas de ceas şi zi de zi pe ecranele tv ne arată că indigenţa morală, cupiditatea, demagogia, aroganţa ţoapei şi ipocrizia slugii continuă să-şi arate chipul hidos de guşteri, moluşte, târâtoare, vulpi şirete, mistreţi şi buhai comunali, răgând (în două coruri diferite) lemnos, pompos, unsuros, fălcos şi şmecher ca să-şi câştige dreptul de a parazita un popor dezbrăcat de speranţe şi de bunăstare.