Fără îndoială, pictorița Carmen Poenaru este o artistă de mare talent, dar și o femeie frumoasă. Aceste calități i-au adus și necazuri, poate și o fărâmă de fericire.Talentul i-a deschis orizonturi largi, adesea contrare vieții tihnite. Artistul autentic nu este un om obișnuit. Este, într-un fel sau altul, un damnat. În procesul de creație artistul este propulsat de propriile forțe lăuntrice, nimicind tot ce ar putea să-l îndepărteze de sferele eterice ale realizării artei sale. Actul creației ia naștere într-o minte clocotitoare de idei și se finalizează cu o mare vibrație sufletească. Astfel, și Carmen Poenaru a pus arta mai presus de viața convențională, ruptă de trăirile spirituale. Lucrările sale, pline de lumină și de viață lăuntrică, constituie o victorie dobândită prin muncă și imaginație debordantă. În tablourile sale găsim cele mai subtile variațiuni ale luminii, un infinit joc al reverberațiilor solare, în culori când tari, când vaporizate sau irizate. Poate că de aceea pictura lui Carmen Poenaru are o puternică vibrație sufltească, un atât de luminos suflu al vieții și al ritmurilor ei. Se zice că viața și caracterul unui artist se pot desluși în creația sa, care, ca și iubirea, nu pot fi ascunse, cum nu se poate ascunde o bubuitură de tun.
– Pentru a ne vedea chipul, folosim o oglindă. Pentru a ne „vedea” sufletul avem nevoie de artă. Câtă viață cuprind în ele tablourile dumneavoastră pentru a ne regăsi prin ele?
Fiecare cuprinde o părticică din sufletul meu, a energiei și trăirilor mele, a sensiblității cu care m-a înzestrat Dumnezeu. Nici nu s-ar putea altfel, pentru că fără această vibrație interioară linia, pata de culoare, forma și tot ce cuprinde o suprafață pictată ar fi lipsite de semnificație.
– Ați petrecut mult timp în India. Câtă influență a avut arta indiană în creația dumneavoastră, interschimbând reflexele cromatice și stilisticii europene cu cele asiatice?
Sunt multe asemănări, dar și deosebiri. In India arta se regăsește peste tot; de la lucrurile mărunte, specifice traiului zilnic, până la opere de arhitectură, palate, temple etc. Întreaga artă este închinată Creatorului Universal, care și el îmbracă multe forme și nume. Artistul este foarte respectat pentru simplul fapt că Dumnezeu l-a înzestrat cu talent, iar un dar făcut de Creator trebuie respectat de toată lumea. Actul de creație nu este o manifestare spontană a unui gând, ci o meditație, o relație directă cu universul, este o sărbătoare a vieții, reflectată mai ales în culoare. Totul în India exaltă de culoare. Muzica, dansul, poezia, pictura, toate sunt închinate vieții. Pot spune că în India am învățat să colorez, să surprind viața trepidantă în culoare.
– În pictură nudul nu mai este demult o noutate. Dumneavoastră aveți o lucrare cu două nuduri – de femeie și de bărbat. Este erotism sau…?
Este dialog între bărbat și femeie. Din astea am puține la număr. Prefer nudul feminin, pentru că mă ajută să exprim grația, delicatețea, senzualitatea, armonizate de o muzică a formei și culorii.
– Arta este oglinda magică prin care transformăm visurile în imagini vizibile. Câte dintre visurile dumneavoastră s-au materializat în pictură?
Marea majoritate. Arta mea este foarte diversă. Formele se succed diferit și le abordez diferit. Dacă vreau să povestesc ceva, atunci pictez figurativ. Dacă mă refer la spațiu, timp, lumină, univers, ritmuri de viață, pictez forme abstracte. Universul creației este infinit, nu are bariere, nici reguli stricte, fiind lipsit de prejudecăți. Creația înseamnă libertate. Arta îți dă minunata posibilitate de a intra în altă dimensiune.
– Van Gogh a murit sărac, iar astăzi lucrările lui valoarează milioane de dolari. Artistul contemporan este mai privilegiat?
Depinde de destinul fiecăruia. Nu toți pictorii au murit săraci. Unora li s-a recunoscut valoarea încă din timpul vieții; Picasso, Dali, Klimt și mulți alții. Nu sunt adepta sărăciei artistului, aceasta depersonalizează, îndobitocește. Un artist crează și când are ce mânca, și când n-are. Este credincios talentului său. El vorbește limba îngerilor. Arta îți înalță sufletul, dar nu ține de foame. Păcat că lumea înțelege greu adevărăta artă. De aceea artiștii noștri nu sunt înstăriți.
– Vă simțiți de-acum un om împlinit?
– Da. Fac ce-mi place și pot trăi din ceea ce creez. Mă pot socoti o ființă norocoasă. Nu regret nimic din viața mea și trăiesc după propriile-mi reguli. Arta este centrul sufletului meu, în jurul căreia toate se rotesc. Este flacăra care arde și purifică totul.
Lasă un răspuns