Vreme de aproape doua saptamini am tot tinut-o intr-o veselie, dovada indubitabila ca romanul nu pune orice la inima, ci mai degraba da la spate zvonuri, amenintari de criza si promisiuni politicianiste servite ca desert sub forma de gogosi ori brasoave. Am petrecut Craciunul cu belsug de abuzuri pe mese, iar trecerea in noul an nu a fost cu nimic mai prejos, conform cu indemnul „traieste-ti clipa”, inteles si aplicat la modul cel mai direct cu putinta: ce i-o fi tatii, i-o fi si mamii! De-acum e momentul sa ne trezim la realitate, eventual mincind o portie dubla de ciorba de potroace. Fiindca toate lucrurile frumoase si placute au un sfirsit, dupa care-si schimba gustul. Exilat de lux la Brasov, intrucit nu a mai incaput in Capitala din cauza orgoliosului primar general independent, presedintele Traian Basescu ne-a urat, la cumpana dintre ani, sa traim mai bine. Fara sa-si duca ideia spre o finalitate realista: cum?! Cu-acest discurs rostit in piata Sfatului si-a inaugurat campania electorala pentru prezidentialele din toamna. Actiune cu bataie lunga. Cinismul basescian nu ne-a luat chiar prin surprindere, fiindu-ne cunoscute fariseismele cu care-si investeste pretentiile pentru viitorul nu prea indepartat. Ramine de vazut ce se va intimpla si daca vom mai musca din nada celor mai frumoase, dar tot pe-atit de inselatoare, intentii. Deocamdata, sa constatam consecventa cu care-si aplica statutul de membru al Executivului, dupa propria-i marturisire. Reuniunea informala de la palatul Foisor din Sinaia, cu toti membrii Cabinetului prezenti la intilnirea de taina din care n-au razbatut inafara nici un fel de vesti, e o confirmare. Liderul de necontestat al actualei guvernari nu numai ca si-a pus supusii in patru labe, dar i-a si prins in lesa, aplicindu-le si botnite.
Este unul din pretul succesului si al maririi.
Efectelor actionind de sus in jos, dupa cum e si firesc, romanului contribubutor i s-au rezervat placerile unui buget de austeritate aplicat dupa principiul „bucurosi le-om duce toate, de-o fi criza sau razboi”. Promisiunile pe-ntrecute din campania electorala au ramas doar frumoase amagiri, fiind intoarse ca la Braila: s-aveti parte de dulcea asteptare. Meniurile sociale oferite de servantii lui Emil Boc au doar doua feluri de mincare ce incep cu NU sau cu DA. Asadar, NU majorarilor de salarii si pensii, compensarilor, indemnizatiilor, diminuarilor de tva, de taxe si impozite. DA, majorarii impozitelor pe cladiri, reducerii cheltuielilor cu ajutoarele si prestatiile sociale, cresterii numarului somerilor sau mentinerii cotei de impozitare. Un vint rece si aspru de saracie lucie bate nu doar pe culoarele edificiilor democrat-liberalo-pesediste, dar si prin casele multora dintre noi. Readucind in actualitate sloganuri vechi si noi, precum pofta-n cui, taci si-nghite, stringeti curelele sau executie in masa. Abia dupa vreo doi ani ne-om reveni din cosmar, sint de parere optimistii rezervati, pentru ca pesimistii sa ne tempereze prompt elanurile.
Cu bateriile incarcate pentru ceva timp de parangheliile Revelionului si de euforia paharului in plus, vom trece poate mai usor de socurile resuscitarii aplicate de ocupantii palatelor Cotroceni, Victoria si Parlamentului. De-acum e cazul sa ne punem serios pe treaba spre a tine Criza la distanta, chiar daca dumneaei se dovedeste a fi o persoana cit se poate de incomoda, de insistenta si de antipatica, ce atenteaza la traiul nostru de fiecare zi. Pina la urma, totul depinde de cerberii de la poarta Iadului, ca si de ingerii de la portile Raiului. Chiar daca cel mai adesea nu se face deosebire dintre unii si ceilalti.
Lasă un răspuns