Cât costă „Brâncuși”?
«Lucrarea „Prometeu” (Prométhée), realizată de Constantin Brâncuși în 1911, s-a vândut pentru suma de 12,6 milioane de dolari, la New York, într-o licitație de artă impresionistă și modernă organizată de Sotheby’s» – Mediafax, 3 mai 2012.
«Opera „Madame L.R.” a fost vândută pentru 29,2 milioane de euro, la o licitaţie organizată de Christie’s» – Hotnews, februarie 2009.
«O sculptură a lui Constantin Brâncuși, „Pasărea în spațiu”, a fost adjudecată pentru 27,4 milioane de dolari la o licitatie desfășurată la New York» – Hotnews, mai 2005.
Cumințenia Pământului
Asistăm la o avalanșă de opinii legate de campania „Brâncuși e al meu”, pentru atragerea de bani, ca să fie cumpărată „Cumințenia Pământului”. Punctele de vedere sunt dintre cele mai diverse, de la dorința ca nimeni să nu primească cele 12 milioane de euro (capra vecinului, deh!), convingerea că „E prea scumpă, dom’le, dincolo, la alt evaluator, era mai ieftină!” și până la „Nu contează cât costă, Brâncuși e și al meu!”.
Nu știu cât de inspirată a fost aducerea în campania publicitară diletant-tenebroasă de la televizor a unor analfabeți notorii ca Ilie Năstase ori Gică Hagi sau dacă textele rostite retard-eliptic „Hai să nu donăm, donez e mai bine!” sunt tot ce pot da mai bun „creativii” din industria de publicitate, dar este previzibil eșecul: partea de bani din donații nu se va aduna, rezultatul fiind la mare distanță de suma necesară.
De ce nu a fost capacitată populația, pentru o operă de artă a unui artist de talia lui Constantin Brâncuși, care se vinde foarte bine în lume, fiind, de altfel, singura valoare internațională de acest nivel pe care o avem și care, la drept vorbind, e românească prin naștere, dar franceză, prin educație?
Răspunsul e simplu, românilor nu li s-a prezentat un „plan de afaceri”, nu li s-a spus ce se va întâmpla după achiziție. Adică era normal să iasă Guvernul sau ministrul Culturii și să spună „Oameni buni, sculptura asta n-o să zacă într-un muzeu românesc, să o vadă doar grupuri organizate de kinderi plictisiți, ci o să fie dusă în expoziții internaționale, o să o scoatem la produs, în 20 de ani ne scoatem banii pe ea!”.
Arta care nu e afacere e hobby
Sunt unii îngrijorați că, dacă dă Guvernul toți banii, se deschide poarta pentru achiziții de la buget ale unor opere cu autori obscuri. Să fim serioși, vedeți mai sus scorurile la care se vinde „Brâncuși”, cine naiba o să-l ajungă, cine va avea o asemenea cotație internațională? Apoi, oricum muzeele din țară au planuri de achiziții, oricum se cumpără de la buget opere de artă de valoare îndoielnică, la prețuri nejustificate, n-ar fi rău să se oprească micile hemoragii, că acolo e problema. Chiar și așa, artiștii nu trebuie condamnați că vor să facă bani, arta care nu e afacere e hobby.
Dacă nu din patriotism cultural, Cumințenia Pământului trebuie cumpărată ca să fie scoasă la produs, e o ocazie unică ce nu trebuie ratată. E drept, Brâncuși putea fi mai inspirat, dar bietul de el n-a prevăzut vremurile tabloide, ar fi putut să pună alt nume pietroiului: „Obrăznicătura Pământului”, „Pițipoancă Stând”, „Țâțe Ascunse”, „Vedetă Cumințită” șamd.
Nu am încredere. Cine poate garanta că după 1,2 ani sau căteva luni se va dovedi că acest „pietroi”, așa cum îl numiți, nu a fost nici măcar atins de Brâncuși? Cu alte cuvinte este un fals.