Ce ne facem fără Nuța?

Vasile PRUTEANU

Recent, tânăra și originala noastră democrație a fost grav rănită. Nuța Udrea nu s-a ales președinte de PDL, colegii ei majoritari tratând-o cu sictir de voturi. Trebușoara asta l-a scos din sărite și din răbdări pe dl Băsescu, rățoindu-se la foștii susținători și amenințându-i că se desparte de ei. Adevărul e că nouă ne plăcea de Nuța, chit că vroiam să-i zicem Nuța cu P. A ieșit Nupa. Asta l-a determinat pe prezident să zică: „De azi înainte nu vă mai vreau. Nu, PA”. Țara întreagă plânge neconsolată. Ce ne vom face noi fără Nuța? Ce vom deveni fără ea ?

Blândele noastre după-amieze vor fi pustii fără poșetele ei Louis Vuitton, fără pantofii ei sofisticați de 12.000 de euro, fără rochița ei cu steluțe de 17.000 de euro, fără paradele ei călare pe cai suri? Ne vom putea consola cu modestele noastre toalete, nedemne de voiajele rurale ale dânsei? Nimic nu va reuși să umple golul nostru existențial! Nealegerea Nuței în fruntea PDL ne-a dovedit cât de singuri și neînarmați suntem în fața imensității Universului. Ce să punem în locul blondului ei chip? Figura de buldog a lui Blaga, silueta de plantator a lui Videanu, gureșa și agramata prezență a domnișoarei cu succesurile, mașinurile și motocicleturile. Sau poate strategiile dlui Tabără privind carnea calului, aflatoxina laptelui și recoltarea orzoaicei timpurii? Doar fervoarea justițiară a colonelului Robert Turcescu ne mai ține de frig și ceață, când atacă din toate pozițiile poporul votant de astă-vară. Oricât de dureroase și actuale ar fi subiectele astea, nimic n-o poate înlocui pe Nuța.

Am fi meritat-o, într-adevăr, după ce ne-a arătat ea cum să pășim pe calea statului de drept din poziția de drepți în fața lui Zeus (recte dl Băsescu). Poporul pierdea din salarii, pensionarii oftau din greu, profesorii și-au pus pofta-n cui după ce însuși prezidentul a promulgat o lege prin care să le măreasacă lefurile cu 40%. Noi, însă, tot cu Nuța țineam. Se furau cu toptanul împrumuturile de zeci de milioane de euro de la FMI, BCE și alte bănci, iar noi n-o vedeam decât pe Nuța cât de bine chivernisește fondurile de dezvoltare, date pe mânuța ei fină de către prezident. Și iată că visul s-a sfârșit.

„Orice dragoste are durata pe care o merită”, zicea protectoarea câinilor, Brigitte Bardot. Nu ne rămâne decât să suferim bărbătește, în tăcere, fără să fugim cât vom vedea cu ochii scoși din orbite, răvășiți, desculți și cu gecile descheiate până la brâu. A venit sau va veni sfârșitul epocii Nuței Udrea? Definitiv perplecși în fața evidenței, vom deschide iar televizoarele și ne vom liniști. Avem timp să mai vedem și alte trăsnăi, atâta vreme cât furiosul președinte mai rămâne la Cotroceni, chiar văduvit de prezența Nuței în fruntea PDL. De unde Zeus ar fi vrut să ne-o vâre pe gât ca președinte de țară, după ce-și va încheia mandatul atât de beștelit anul trecut de către electorat.