Atunci cînd decideți să achiziționați un autotuturism „la mîna a doua”, fie el românesc sau străin, unul dintre criteriile de bază ale alegerii este prețul. Bineînțeles că orice vînzător încearcă să-și dea mașina la un preț cît mai ridicat, în timp ce interesul cumpărătorului este ca prețul să fie cît mai mic. Atunci cînd cumpărați o mașină din tîrg sau o găsiți prin intermediul anunțurilor de mică publicitate din ziare, este bine de știut că, în 99 la sută dintre cazuri, prețul este negociabil. Un aspect important care poate fi luat în calcul atunci cînd începeți negocierea, în afară de starea tehnică a mașinii, este de cît timp încearcă proprietarul să își vîndă mașina. Cu cît durata este mai mare, cu atît cresc șansele ca vînzătorul să mai cedeze la preț, dacă dorește cu adevărat să își vîndă autovehicolul. În aceste condiții este evident că orice amănunt poate conta în balanță, influențînd prețul de achiziție.
Negocieri și…negocieri
Tîrgul de mașini din Șerbănești este scena predilectă a unor negocieri „crunte”, iar duminica trecută nu a făcut excepție. În ciuda frigului pătrunzător și a vîntului tăios, destul de multe mașini sînt scoase la vînzare. Curioși sînt destui, veniți să mai vadă noutățile, sau să-și mai cumpere un abțibild pentru Dacia veche, moștenită de la tata. Sau chiar un volan de Renault, ori o emblemă de BMW. Însă cumpărătorii serioși sînt destul de puțini. Un grup îmi atrage atenția. Conducătorul „delegației” este un bărbat masiv, la vreo 50 de ani, cu căciulă de blană, care privește fiecare mașină (numai Dacii), cu un ochi de cunoscător. În jurul lui, încă vreo două doamne și un alt domn, care aprobă aprecierile tehnice ale „specialistului” și privesc cu circumspecție proprietarii care încearcă să-și „mărite” mașinile. „82 de milioane și pleacă”, încearcă unul din vînzători.”Las-o să stea, să nu plece”, vine replica promptă a cumpărătorului. Pestrițul grup pare atras în special de Daciile roșii, „ochind” vreo două la 80 – 90 de milioane de lei. „O dau ieftin…84 de milioane”, mai vine o ofertă. „Păi cu 84 aveam și închidere, și alarmă”, contra-atacă potențialul client, țintind, poate, un 79 – 80 de milioane.
Ceva mai agresiv e un bărbat care a venit cu o Dacie verde, nou-nouță. „La Pitești e 140 de milioane, eu o dau cu 130”. Ignorat de cumpărători, continuă mai mult de amorul artei: „Cît ați vrea să dați?”. Fiind evidentă nehotărîrea posibilului cumpărător, mă orientez către o scenă care are loc lîngă o Dacie Break gri – metalizat. „57 de milioane și plecăm cu ea în probă, și pînă la Iași, dacă vreți”, spune vînzătorul, pe a cărui Dacie Break este un afiș care „zice” ceva de 62 de milioane de lei. Negociabil, desigur. „Mai vedem”, spune clientul, și el însoțit de nevastă, soacră, unchi și toate rubedeniile necesare unui eveniment de o asemenea importanță.
Dincolo de aspectele amuzante ale unor negocieri, este bine de știut că, în tîrg, prețul afișat de vînzător este de cele mai multe ori considerabil mai mare decît cel pe care dorește să îl obțină. Uneori diferența poate atinge și cîteva sute de dolari sau euro.
Lasă un răspuns