Comunismul discretionar si miza pe viitor

Fara indoiala, nu summit-ul NATO, nici reuniunea G20 si nici consecintele dramatice ale seismelor ce zguduie si indoliaza peninsularii din cisma italiana sint evenimentele de referinta ale acestor zile, ce au retinut atentia comunitatii internationale. Adevaratul cutremur, de substanta politica si democratica intrata in disonanta grava si periculoasa cu puterea discretionara, s-a produs la Chisinau, capitala Republicii Moldova, acolo unde zeci de mii de tineri au iesit in strada, zile si nopti, fara intrerupere, pentru a demonstra in favoarea recunoasterii dreptului lor fundamental de libertate si optiune, sub sloganul „nu ne rapiti viitorul!”. Din perspectiva lor, si evenimentele o confirma intrutotul prin atitudinea si faptele de supunere dictatoriala privite mai ales din perspectiva ultimilor opt ani de guvernare comunista, miza pentru viitorul invocat o reprezinta anularea rezultatelor alegerilor parlamentare si reluarea scrutinului in conditii cu adevarat democratice, in speranta ca electoratul va fi lasat sa decida in favoarea binelui si a normalitatii, asa cum le vede el, si nu cum il percep si se straduiesc sa-l impuna guvernantii comunisti condusi de Vladimir Voronin.
De citeva zile, capitala moldoveana este ca o citadela supusa asediului, cu caile rutiere de acces blocate, cu restrictionarea mijloacelor de comunicare, cu ciocniri violente intre demonstrantii protestatari si fortele de ordine, cu lupte de strada, cu sute de raniti, arestati si chiar cu morti. Revolutie, actiuni politice revendicative, tentativa de lovitura de stat sau acte provocatoare menite sa destabilizeze climatul politic intern, servind drept pretexte pentru interventiile in forta? Parerile sint impartite, in functie de pozitiile ocupate de combatanti pe baricadele confruntarilor, dar nimeni nu se incumeta sa dea vreun raspuns transant, astfel ca evenimentele se perpetueaza si se deruleaza intr-un climat de haos, violenta, de teama si de incertitudine. Vom ramine in strada atita timp cit va fi nevoie pentru a obtine invalidarea alegerilor, declara liderul liberal Dorin Chirtoaca, primarul capitalei. Pentru ca prezidentul Voronin, inflexibil in fata realitatilor presante, sa lase a se intelege ca este dispus sa declanseze o riposta dura apelind (probabil) la armata. Ceea ce ar putea insemna o decizie cu consecinte imprevizibile si ireparabile, demonstrind inca odata ca furia comunista nu are limite si este imposibil de stapinit. Asistam la acte de vandalism, se doreste varsare de singe, studentii actioneaza sub impulsul instigarii de catre mass-media, sint acte destabilizatoare bine organizate si platite de dusmanii nostri, a tinut sa-si precizeze punctele de vedere seful statului moldovean, sugerind ca acestea ar fi orchestrate de romani. Desi realitatea il contrazice: zecile de mii de tineri actioneaza spontan, fara lideri care sa stabileasca titlurile de ordine si modalitatile de exprimare. Acestia au adus si au de partea lor noul spirit european si o noua constiinta romaneasca, exprimate prin indemnuri patriotice si revendicari ce nu lasa loc interpretarilor: trezeste-te patrie drogata!, fara frica – fara comunism, jos dictatorii, plecati din tara! Au avut si au parte de tunuri de apa, de gloante si de bastoane de cauciuc. Democratia comunista de tip Voronin se face cu mijloace forte, anihilante si categorice, prin abuzuri de putere, violente si intimidare.
Apelurile la calm, normalitate, ratiune si temperanta, la dialog, lansate de politicienii forurilor si organismelor europene, ca si de liderii politici romani, au doar valoare si impact de conjunctura diplomatica. A devenit clar ca lucrurile se rezolva doar pe axa Chisinau – Moscova, capitala imperiului rosu care nu crede in lacrimi, ci doar in interesele ei geostrategice. Astfel ca alte si alte surprize de pe strazile capitalei moldovene nu sint deloc excluse. Dincolo de acestea, un fapt a devenit si mai limpede: sindromul comunist primeste o lovitura extrem de puternica prin actiunile protestatare ale tinerilor moldoveni, carora viitorul nu le este indiferent si, deci, nu le poate fi rapit. In fond, orice constructie politica devenita anacronica isi are sfirsitul sau, indiferent de miza care o sustine. Chisinaul revolutionar pare a avea de partea sa sansa schimbarii, chiar daca acest fapt presupune si sacrificii.