Copiii deţinuţi vorbesc despre violurile și bătăile îndurate în penitenciare

Avocatul Poporului şi experţi de la UNICEF au realizat, în noiembrie 2013, un studiu despre cum sunt respectate drepturile copiilor privaţi de libertate.

Pentru prima oară se vorbeşte deschis despre situaţia dezastruoasă din penitenciarele din România, despre tratamentele inumane la care sunt supuşi deţinuţii minori şi încălcările flagrante ale celor mai elementare drepturi ale copiilor arestaţi. Lipsiţi de avocaţi, neinformaţi asupra drepturilor lor, mulţi copii au reclamat că au fost bătuţi crunt în arestul poliţiei sau că au fost violaţi în penitenciar de alţi colegi de cameră. Minorii au vorbit şi despre viermii din mâncare, ploşniţe, râie şi infecţiile netratate din lipsă de medicamente.

Studiul este o iniţiativă a instituţiei Avocatului Poporului şi a fost realizat cu
sprijinul tehnic al UNICEF România. La acest proiect amplu au lucrat experţi de la UNICEF România, specialişti de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti, judecătorul Lorena Tarlion,
vicepreşedintele Tribunalului Iaşi, experţi de la Avocatul Poporului din birourile teritoriale din ţară care au realizat interviurile cu copiii privaţi de libertate. Pentru realizarea acestui studiu, experţii de la Avocatul Poporului au fost instruiţi în cadrul unui program de două zile organizat de UNICEF România. Un eşantion reprezentativ de 101 copii deţinuţi au fost intervievaţi în două centre de reeducare (Tg. Ocna şi Buziaş) şi patru penitenciare pentru minori şi tineri (Tg. Mureş, Craiova, Bacău şi Tichileşti). „Am rămas marcată de acest studiu – recunoaşte Doina Sîrghie, expertul din Bacău al Avocatului Poporului. Mi-au trebuit câteva săptămâni să-mi revin. Am rămas mult timp cu gândul la acei copii şi la ce se poate face pentru ei.”

Unii nu au avut avocat nici la poliţie, dar nici în instanţă

Concluziile studiului sunt mai mult decât îngrijorătoare şi arată că în sistemul de detenţie din România sunt încălcate flagrant drepturi elementare ale minorilor deţinuţi. În momentul realizării primei anchete a copilului, cea din arestul poliţiei, în doar 2 la sută din cazuri a fost prezent asistentul social
şi în numai 6 la sută din cazuri a fost prezent un avocat. Şi mai grav, mai mult de jumătate din copiii intervievaţi au spus că au fost purtaţi în cătuşe în public sau că au fost încătuşaţi alături de un adult. Mare parte dintre copii nu au fost informaţi despre drepturile pe care le au la momentul reţinerii şi nici despre faptul că pot face reclamaţii dacă sunt abuzaţi sau li se încalcă vreun drept. Circa un sfert dintre copii au declarat că nu au avut avocat pe toată perioada desfăşurării anchetei poliţiei, alţii au spus că au avut o singură discuţie cu avocatul, în sala de judecată, chiar înainte de proces. „Aproximativ 30 la sută dintre copii nu au avut nicio discuţie cu un avocat, nici în sala de judecată, înainte de prima înfăţişare în faţa instanţei, situaţie care impune măsuri urgente” – se arată în raport. 62 la sută dintre copii au declarat că procesul în instanţă nu a fost privat, în sala de judecată fiind de
faţă public, avocaţi şi alţi inculpaţi.

Bătuţi crunt ca să recunoască

Mai grav este că unii copii au împărţit camera din arestul poliţiei cu adulţi şi au fost victime ale abuzurilor fizice în arestul poliţiei, cele mai multe comise de către ofiţeri de poliţie, procurori sau gardieni. De altfel, în arestul poliţiei ies în evidenţă două grave încălcări ale drepturilor copiilor – presiunile fizice şi psihologice pe perioada anchetei şi asistenţa juridică inadecvată. Unii minori susţin că presiunile din secţiile de poliţie şi loviturile au avut ca scop recunoaşterea faptei. „Am fost lovit în zona capului cu pumnul – este mărturia cutremurătoare a unui copil. Apoi mi-a pus cătuşele la mână, una la partea stângă la mână, una la picior şi mi-a spus să mă culc pe burtă. M-am pus jos, pe burtă şi m-a lovit cu bastonul la fund, la palme, mi-a dat picioare în stomac. Apoi m-am pus pe scaun şi mi-a zis să spun ce vor ei, că am fost la acea faptă. Eu nu am vrut şi m-a luat iar la palme, m-a bătut la tălpi şi până la urmă am zis ca ei. Am avut picioarele umflate pentru că m-au bătut la tălpi şi la palme. Mă scoteau după ce plecau toţi din arest, după ora 5, că dacă nu recunosc îmi dă mai mult, mă bătea, îmi dădea în cap, în
gură, în spate. Mă lovea cu palmele, cu pumnii. O singură persoană, mereu aceeaşi. Erau două persoane: unul la calculator, altul care mă bătea pe mine.”
Un alt copil confirmă presiunile făcute de poliţişti pentru a recunoaşte o faptă ce nu ar fi fost comisă de el: „S-a întâmplat că şi-a pierdut minţile, ca să nu mai stea la discuţie şi a început să mă lovească… Cu palmele, cu pumnii, uneori cu o bâtă de lemn la picioare. Astea erau metodele lor ca să te facă să iei o faptă.” În general, copiii au declarat că principalul motiv pentru care nu au făcut reclamaţii a fost teama că vor suporta consecinţe şi mai grave sau că, pur şi simplu, ar fi inutil.

Râie, ploşniţe şi viermi în mâncare

Aproape trei sferturi dintre copii spun că s-au îmbolnăvit în timpul
detenţiei, au făcut frecvent infecţii din cauza ploşniţelor şi scabiei. „Puţină curăţenia din camere, saltelele. Facem râie de la ele. Trebuie să pun două pături, două cearşafuri, ca să nu mai fac râie de la ele” – se plânge un copil.
„Nu avem săpun, pastă de dinţi” – spune altul. „Bubele de pe mine, râia, saltelele sunt incomode. Nu ne dă şi nouă voie să ne aducă pături de acasă” – este o altă declaraţie. „Oamenii nu ştiu infecţia care e aici, nu mă refer la camere, ci la infecţia din canale, mirosul de la scurgeri” – reclamă un alt copil. Şi mâncarea este o mare problemă în sistemul de detenţie, au confirmat jumătate dintre copii care au acceptat să vorbească despre gândacii din cantină, viermii şi pietrele din mâncare. „Unităţile de deţinere în care sunt deţinuţi cei mai mulţi copii nemulţumiţi de calitatea mâncării sunt PMT Craiova, PMT Tg. Mureş şi PMT Bacău. Un număr mic de copii (8) au menţionat că au nevoie de regim alimentar special. Dintre aceştia, 4 au spus că li se respectă această nevoie, iar 4 au spus că nu li se respectă regimul alimentar (aceştia fiind din PMT Craiova, unul din PMT Tichileşti şi unul din CR Tg. Ocna).

Bătuţi şi violaţi de colegi de cameră

Aproximativ 30 la sută dintre copiii intervievaţi au declarat că au fost victime ale abuzurilor fizice (inclusiv viol), cele mai multe comise de către ceilalţi copii deţinuţi. Unii copii povestesc că „cei puternici” fac legea în penitenciare, fără ca cineva să intervină. „Principala mea nemulţumire cu viaţa de aici este că sunt lovit şi insultat de colegii de cameră… Aş dori să stau cu alţi copii în cameră, care să se poarte frumos cu mine, să fiu liniştit. Cei de afară nu cunosc faptul că sunt închis în cambuză (locul de depozitare a bagajelor şi alimentelor) de către şeful camerei de deţinere unde sunt cazat” – spune un deţinut minor. „Şi uitaţi, chiar acum o lună a avut loc ceva urât – povesteşte un alt copil. L-a violat pe unul. Mai vine câte unul aşa, copii timizi şi vine câte unul care e de mai mult timp în puşcărie, îl ia mai tare şi nu are ce să facă.” „Au vrut să mă violeze, deja s-a întâmplat la Focşani. Îmi cer să le dau ţigări, da’ eu nu vreau să le dau. Dacă vreau eu, le dau, dacă nu, nu” – este mărturia altui copil. Două treimi dintre copiii abuzaţi fizic nu au raportat actele de violenţă unui adult, cei mai mulţi de teama repetării abuzului sau pentru că nu au încredere în cadrele din penitenciare. „Păi, odată nu am fost cuminte – povesteşte un copil. Am greşit… loveam cu picioarele uşa şi mi-au pus cătuşe şi m-au legat de calorifer şi m-au bătut. Şi altă dată, un alt deţinut m-a strâns de gât să mă omoare şi mi-a spart timpanul. M-a dat de perete cu capul. Eu le-am zis la majori să mă lase să merg la cabinet, dar nu au vrut. Abia după o lună, când a început să-mi curgă sânge din ureche m-au dus şi mi-a zis că am timpanul spart. Şi acu’ mă doare timpanu’ şi capu’. Nu am zis la nimeni pentru că nu am avut cu cine să vorbesc. Nu am încredere în gardieni.”

Audiaţi ore bune, inclusiv pe timpul nopţii

Copiii au vorbit şi despre interminabilele anchete, numeroasele ore în care au fost audiaţi, dar şi faptul că au fost chemaţi la audieri de mai multe ori. 65 de copii au spus că au fost anchetaţi de mai multe ori (unii chiar de cinci ori). „Referitor la desfăşurarea anchetei (momentele şi durata acestora), îngrijorător este faptul că o parte dintre copii au spus că audierile, reconstituirea traseului, reconstituirea faptei sau recunoaşterea de
către victimă au avut loc doar pe timp de noapte sau au început ziua şi au continuat noaptea – se arată în raport. Audierile au durat în medie 6 ore (au fost însă copii pentru care acestea au durat şi până la 48 de ore), reconstituirea traseului – 2 ore (cu un maxim de 12 ore), reconstituirea faptei – o jumătate de oră (cu un maxim de 10 ore), iar recunoaşterea de către victimă – o oră (cu un maxim de 6 ore).”
Unii copii nu au putut folosi telefonul public, când au avut nevoie, sau toaleta, nu au primit asistenţă medicală şi nu au putut merge la medic. „În primul rând cu cabinetul, că nu pot merge de câte ori am nevoie şi pentru că nu ne dă absolut nimic ca să ne vindecăm şi noi, ca să ne treacă bubele de pe noi, ca să nu mai fim aşa de infectaţi de la ploşniţe şi de la râie – povesteşte un deţinut minor. Mergem până la cabinet şi nu ne face nimic, ne trimite înapoi, că nu mai are timp, că a făcut prea mulţi, şi nu ne dă nimic. Rareori ne dă vreun unguent, numai dacă eşti foarte, foarte grav.”
Alţi 18 copii spun că au fost nevoiţi să împartă patul cu altcineva, fapt care contravine legislaţiei. În anumite cazuri, deţinuţii au ales să împartă patul pentru a se încălzi. „Problema asigurării căldurii în unităţile de deţinere nu este o noutate. Ceea ce iese în evidenţă este faptul că 11 dintre cei 18 copii care au declarat că nu este căldură în cameră pe timp de iarnă sunt din PMT Bacău. De asemenea, cei mai mulţi dintre cei care au spus că nu este cald în cameră pe timp de iarnă (10 copii), au mai spus şi că nu au voie şi că nu au cum să încălzească camera altfel (de exemplu, le este interzisă folosirea reşourilor, iar încălzirea se asigură prin sistem centralizat).

Conducerile PMT Bacău şi Centrului de Reeducare Tg. Ocna nu au reuşit până la închiderea ediţiei să trimită un punct de vedere cu privire la acest raport.