Anul trecut pe vremea asta, cind un euro valora circa 35.000 lei, un salariu de zece milioane lei insemna echivalentul a 285 euro. Azi, cind euro este circa 43.000 lei, acelasi salariu are un echivalent de doar 232 euro. Adica, mai putin cu vreo 50 de euro. E o scadere substantiala a nivelului de trai al romanilor. Guvernantii nostri nu au gasit calea prin care in Romania leul sa fie inlocuit cu euro. Poate unii romani nici nu doresc asta, insa chiar daca nu ne-o dorim, un lucru e clar: intr-o ordine mondiala globalizata (asupra existentei careia ne atrage atentia inca o data scandalul cipurilor din pasapoarte si carduri de identitate), esti nevoit sa joci cum ti se cinta. Cine cinta? Tarile care detin puterea economica, militara si politica in lume. Trebuie sa te integrezi sistemului economic, militar si politic impus de acestea, daca vrei sa rezisti si sa existi. Altfel, riscul de a disparea e iminent. Pentru ca o tara sa existe in afara sistemului global, ar trebui sa aiba legiferatori si administratori geniali. Or istoria romanilor dovedeste limpede ca noi nu suntem nici legiferatori si nici administratori cu talent. Si, desi nu o recunoastem pe fata, o stim, iar asta se vede in aceea ca nu am nutrit niciodata vise de expansiune, adica ne-am dorit niciodata sa cucerim vecini si sa cream un imperiu. Pentru ca nu creezi un imperiu decit daca dorinta de-a administra da pe dinafara. Asa ca tot ce ne-am dorit a fost sa fim lasati in pace, sa ne vedem de saracia noastra. Dar nici saracia macar nu stim sa ne-o administram. Si, intr-o economie globala, nici nu mai suntem lasati sa o facem. Ni se impun norme si trebuie sa le respectam. In masura in care pot, guvernele noastre trag pe sfoara pe comisari ce ne impun norme. Guvernele noastre considera ca stiu mai bine care e situatia tarii si ce anume ar fi de facut pentru prosperitate. Realitatea e insa ca n-o nimeresc niciodata in incercarile lor si cunoasterea pe care o invoca ajunge sa ne fie letala. E o falsa cunoasterea a realitatilor romanesti si a nevoilor sociale generale, cit si a cordoanelor ce ne leaga de restul lumii. Iar din falsa cunoastere, nu se pot zamisli decit actiuni false, ce nu duc la vreun rezultat pozitiv. Insa si de am fi lasati sa facem dupa cum ne taie capul, tot nu am ajunge la liman. Nu avem talent pentru asta, si pace. Sintem o tara mica. Nu avem o cifra de afaceri mai mare decit un concern (stiu, s-ar spune ca, prin lege, concernele au disparut – de fapt s-au preschimbat doar, ca sa nu se incurce de lege). Iar un concern e perfect planificat, are obiective etapizate si pune toata energia in realizarea lor. La noi? Nu doar paragina, dar totul pare a fi spulberat. Se lucreaza pe mici sectorase economice rupte unul de altul, fiecare dupa cum il taie capul. Si mai e rau e ca pulberea asta de sectorase economice nu cauta un randament productiv, ci cele mai viabile metode de a pacali fiscul, de a se sustrage obligatiilor, de a de a folosi structura creata si vizibila, pentru a face specula in umbra ei. Fiind o tara cit un concern, atunci cind apare cite un om de geniu, nu doar ca reuseste sa prepare imense izbinzi pentru Romania, ci reuseste, chiar, sa faca intreaga lume sa se invirta in jurul micii noastre tari. Cine nu crede, sa se gindeasca la reusitele lui Nicolae Titulescu. Insa lucrul la care doream sa ajung e urmatorul. Ne-am mingiiat, ba ne-am mindrit chiar, deoarece au recunoscut-o si altii, cu inteligenta romanilor. De fapt, incep sa cred ca nu e chiar asa. Pentru ca de-ar fi inteligenti, rominii ar avea si guvernanti inteligenti, pentru ca tot romani sunt si guvernantii. Ma tem ca dispunem nu de o inteligenta iesita din comun, ci de-o ingeniozitate exceptionala. Iar lipsurile ne-au invatat s-o folosim intr-un mod imoral. As avea multe exemple de dat. ma opresc doar la unul. Romanii plecati, acum citiva ani, in Anglia la munca, stateau si ei in gazda pe unde puteau. Sistemul lor de incalzire e unul gen tonomat: bagi lira, ai caldura, nu, stai pe frig. La romini in odai te lafaiai de cald. Dar gazda nu gasea nici un bat in aparatele de incalzit. Romanii facusera matrite pentru lire de gheata. Se incalzeau cu… apa chioara. Fiind in strainatate, le furau altora caciula. Dar majoritatea romanilor traiesc aici, in Rominia. Si, cu ingeniozitatea lor, isi fura singuri caciula. Sau, spus altfel, isi taie craca de sub picioare. De aceea fiecare zece milioane din Romania de azi valoreaza cu cincizeci de euro mai putin decit valora anul trecut.
Dan PERSA
ion a zis
n-am prea inteles exemplul, ce nu gaseau gazdele ?
bat ?? si lire de gheatza sau gheata=pantofi ?!?
scoala, bai, la ora de grammar ai cam lipsit sau dormeai, sau ai facut cu profu’ de sport ?
well, my dear ?