– pentru cititorii „Ziarului de Bacau”, economistul Emilian Drehuta isi aminteste de efectele Marii Crize din Romania interbelica, intr-un interviu a carui prima parte o puteti citi in editia de astazi – criza de atunci si cea de acum seamana izbitor – romanii plecau pe capete in America inainte de Marea Criza
Oameni care sa fi trait Marea Criza Economica din 1929 – 1933 mai sint putini astazi. Dar efectul acesteia a lovit citiva ani Romania, ca o unda de soc, si a fost resimtit pina dupa Razboi. Economistii au studiat fenomenul si o mai fac si astazi, cind o alta criza economica a cuprins omenirea. Unul dintre ei este Emilian Drehuta, finantist de marca din Bacau, care timp de peste 25 de ani a fost la cirma Administratiei Finantelor Publice bacauane, dar cu o experienta de peste 40 de ani in domeniu. S-a nascut chiar in 1933 si a vazut efectele crizei in ochii parintilor si ai consatenilor sai. Tabloul pe care il zugraveste Marii Crize de acum 80 de ani are, izbitor, „tusele” celei care tocmai se contureaza acum. Istoria – am dedus – se repeta si in cazul marilor crize economice, numite, inca de atunci, crize ciclice.
– Ati prins, domnule Drehuta, efectele Marii Crize in perioada postbelica. Erati tinar, va faceati planuri de viata. Ce ati inteles, atunci, dar si de atunci, ca este o criza economica?
– Termenul vine din limba latina, unde „crisis” inseamna incolacire, zvircolire. Termenul de criza apare in mai multe limbi, de unde a fost adoptat si in romana. Economistii au fost de acord sa vada, in acest termen, expresia unei contradictii in dezvoltarea economiei, cu rezultate nefavorabile in activitatea economica, financiara, agricola, valutara, bugetara. Peste tot avem termenul de criza, chiar si in medicina. Pentru ca este vorba de numirea unei stari nefiresti. Dar criza nu semnifica, asa cum se intelege, curent, doar lipsurile. Ea se manifesta si cind e lipsa si cind e surplus. Exista crize de subproductie, dar si crize de supraproductie.
– Cum au evoluat lucrurile, de-a lungul timpului, in economie?
– Anglia este patria in care s-a nascut capitalismul. S-a dezvoltat economia si s-au pus bazele economiei capitaliste. In aceasta dezvoltare, chiar de la inceputurile ei criza a batut la portile Angliei si, in 1825, a aparut si prima criza economica.
– Deci, fenomenul in sine, contabilizat de economisti, are aproape 185 de ani.
– Are, iar crizele s-au succedat cam din zece in zece ani. Intre o criza si alta apare, astfel, un ciclu. Crizele sint ciclice. Un ciclu are patru momente, prima faza fiind recesiunea.
– Deci o scadere sau, cum se spunea in secolele trecute, „chesat”.
– Faza a doua este aceea in care criza iese din starea sa grava, dupa care urmeaza o inviorare si avintul economic. Pina cind se ajunge din nou la starea de criza. Cea mai grava criza a fost, insa, cea din 1929 – 1933, atotcuprinzatoare, mondiala.
Supraproductia, cauza Marii Crize
– Ce a generat aceasta criza mondiala? Este important sa rememoram fazele istorice ale fenomenului, pentru a gasi similitudini in contemporaneitate. Pentru ca istoria se repeta.
– Trebuie sa legam criza de cauzele care o genereaza. Comun tuturor crizelor este dorinta oamenilor de a trai mai bine. De progres economic si financiar. Spre deosebire de secolul al XIX-lea, Marea Criza a avut drept cauza supraproductia: erau produse multe, care nu mai gaseau debuseu pe piata, datorita contradictiei dintre cerere si oferta. Nu mai era cine sa consume. Pare neverosimil, in prezent, cind citim pasaje din istorie, ca producatorii ardeau cantitati mari de griu sau le aruncau in mare ori turnau laptele la canal. Din dorinta de a se pastra preturile. Era o utilizare anarhica, nefireasca a productiei, impotriva ratiunii.
– Uneori, omenirea a asistat la asa-numitele „razboaie economice”, „razboiul ceaiului”, „razboiul vinului”, al griului, momente in care produsele erau aruncate in ocean, desi pe Glob in destule zone se murea de foame.
– Este un adevar ca cererea de consum era mai mare, dar lipseau mijloacele banesti pentru achizitionare. Cine vinde pe mai nimic, cu bucurie?
Case si masini pentru fiecare
– Ce a generat, deci, Marea Criza din 1929 – 1933?
– Primul Razboi Mondial, care a precedat-o, a fost o inclestare a starilor din Europa, cu participarea SUA in final, care a consumat foarte multe resurse materiale. Razboiul avea nevoie de armamament, de munitie, de mincare… Pentru a face fata acestor cerinte, fiecare tara a marit productia si in industrie, si in agricultura. Astfel ca dupa razboi s-a constatat ca aceasta capacitate de productie era mult mai mare decit consumul. S-a constatat mai ales in SUA, care avea pierderi materiale mai putine, pentru ca razboiul nu a fost pe teritoriul ei. Chiar tarile care au avut nevoie de produsele americane, dupa razboi si-au dezvoltat economia proprie si nu au mai apelat la produsele americane. Este cauza pentru care criza din ’29 – ’33 s-a declansat in SUA. In anii ’20 – ’27, desi economia SUA pierdea in fiecare an, nu era mare paguba, pentru ca se pierdea din profit, nu din capital. S-au gasit, insa, posibilitati de a stimula consumul intern prin credite. Uzinele Ford au inceput productia in masa si s-a ajuns, imediat, la situatia absolut neverosimila pentru europeni, ca aproape fiecare al cincilea american avea autoturism propriu.
– Iata o situatie pe care o are si Romania, la inceputul anului 2009.
– Apoi, constructia de locuinte s-a dezvoltat si ea, pe baza creditelor. Bancile, vazind ca nu pot cistiga altfel mai mult, au oferit credite foarte lejere, pentru masina si pentru casa. S-a ajuns la o prosperitata nevisata, in America. Eu am trait o etapa de genul aceasta, in care consatenii mei, tarani din Bucoviuna, luau traista in bat si plecau in America dupa cistig.
Meserias in El Dorado
– Cistigau, consatenii dumneavoastra, se intorceau acasa cu ceva?
– Se intorceau dupa doi-trei ani cu dolari, isi faceau case, gospodarii, pentru ca aveau unde sa cistige. Bucovinenii si ardelenii au fost avantajati din acest punct de vedere, in timp ce vechiul Regat nu.
– Care sa fi fost cauza?
– Mijloacele de transport, gradul de pregatire erau mai scazute in Sud. Taran fiind, nu puteai pleca chiar neinstruit in America. Trebuia sa fii un meserias. De la mine din sat au plecat doar dulgherii, timplari, fierarii, meseriasii care aveau cautare acolo. Astfel, America devenise un model de trai bun, in lume.
– Un El Dorado! Conceptul acesta a pornit tot de la ei.
– Dar, orice lucru are limitele lui, la care s-a ajuns si acolo. In framintarea de a gasi noi solutii de dezvoltare, in SUA a luat amploare comertul cu actiuni: hirtii de valoare care exprimau ca deveneai proprietarul unei citimi din capitalul unei societati comerciale. Ele au fost emise de intreprinderi, care au vazut ca nu au alte sanse de a se dezvolta. Actiunile au fost cumparate, intreprinderile au prosperat. Dar actionarii nu mai asteptau dividendul de la sfirsitul anului, ci vindeau actiuni, iar din diferenta de curs (cumparau ieftin, vindeau scump) cistigau.
(continuarea interviului, in editia de luni, 9 februarie, a „Ziarului de Bacau”)
basescu= criza, este evident,nu?!