Astazi incepe o noua campanie electorala. Din nou mitinguri, din nou declaratii sforaitoare si balacareala intre politicieni. Noi, alegatorii, vom fi actori principali in acest spectacol. Candidatii se vor jura cu mina pe inima (probabil de asta atitia dintre ei fac infarct…) ca mor de grija noastra, ca se zbat pentru ca noi… sa traim bine! Nu stiu de ce, dar am convingerea ca de data aceasta nu va mai fi la fel de usor sa ne prosteasca…
Doar cei care sufera de boli neuropsihice au uitat programele electorale din noiembrie 2008. Mi se pare imposibil sa o ia de la capat exact cei care in aproape jumatate de an de guvernare nu au fost in stare sa-si tina macar o singura promisiune importanta. Ma astept la o schimbare de discurs de genul „mergem in Europa si acolo altfel stau treburile decit pe-aici!”… Problema este ca in anii din urma nu s-a facut vreun efort oricit de mic pentru a explica romanilor importanta institutiilor Uniunii Europene si – drept urmare – putini sint aceia care inteleg ce vom vota pe 7 iunie. Asa cum la „uninominale” oamenilor li s-au spus mii de prostii de catre candidatii pentru Senat si Camera Deputatilor, tot astfel se poate intimpla si acum. Probabil ca se va vorbi despre gropile din asfalt, despre nesiguranta cetatenilor sau despre lipsa locurilor de munca. Putini candidati vor avea taria sa spuna raspicat: „Un parlamentar european se ocupa de legislatia Uniunii, de proiecte generale, nu de chestiuni particulare dintr-un cartier sau altul.” In plus, minciuna conform careia „ei reprezinta Romania” va persista. Romanii ar accepta cu greu ideea ca un om votat de ei, platit din taxele lor, va face politica grupului ideologic la care este arondat partidul care l-a nominalizat pe lista de candidati. Ei isi pot servi patria (daca au chef de-asa ceva!…) doar din interiorul acestor familii politice. Pentru asta ar trebui sa fie oameni cu influenta printre colegii englezi, germani, italieni sau francezi, sa fie convingatori si sa aiba reale disponibilitati comunicationale. Studiind listele prezentate de principalele formatiuni politice din Romania ma intreb daca avem – cu adevarat – de unde alege?…
Tara noastra, ca suprafata si populatie, este pe locul sapte sau opt in Uniune. De aceea avem 33 de mandate la dispozitie, un numar considerat mare, care poate schimba raportul de forte intre populari, socialisti, liberali si nationalisti. In consecinta, cantitativ stam bine. Avem, insa, probleme cu calitatea oamenilor pe care am dori sa-i trimitem acolo sa ne reprezinte. Si asta – in primul rind – din cauza confuziilor in care traim. De douazeci de ani nu am gasit vreme sa ne lamurim in ce fal de tara vrem sa traim. Nu ne intereseaza doctrinele, marile curente politice si – de aceea – nu definim doctrinar sistemul din tara asta. Vrem socialism? Vrem neo-liberalism? Vrem demo-crestinism? Habar n-avem! De aceea inghitim pe nemestecate tot ce ni se comanda de la Bruxelles. Ii lasam pe altii sa decida soarta noastra. Noi discutam daca sa-l votam sau nu pe Becali doar din perspectiva simpatiei sau antipatiei, nu si a (in)competentelor lui. L-am auzit pe-un sef de partid laudindu-i pe candidatii sai doar pentru ca ar fi tineri. Ce fel de calitate este asta?! Cine-i cunoaste in Europa si ce cuvint vor avea ei de spus intr-un grup parlamentar populat cu fosti ministri de externe si premieri din Occident? Mai sint doar patru saptamini pina vom pune stampila europeana pe o lista sau alta, insa nu ne-am definit criteriile pentru o asemenea alegere. Ce va iesi vom vedea…
Lasă un răspuns