Pentru răspunsul la aceste întrebări se efectuează un studiu de impact a măsurii de aplicare a impozitului. Acest tip de impozit a fost contestat în anul 2009, când a mai fost aplicat. Părerile celor afectați sunt, însă, împărțite.
Impozitul forfetar pe care guvernul vrea să-l introducă în domeniul serviciilor va fi aplicat numai anumitor categorii de servicii (pensiuni, hoteluri, baruri, restaurante, saloane de înfrumusețare, spălătorii auto, ateliere de croitorie, ateliere de încălțăminte etc.), la care cheltuiala administrativă pentru plata impozitului pe profit este mare și pentru întreprinzător și pentru stat. Precizarea a fost făcută de ministrul delegat pentru IMM-uri, Turism și Mediul de Afaceri, Maria Grapini, scopul aplicării noii măsuri fiind verificarea și controlul în fiecare locație.
În prezent, însă, se studiază oportunitatea introducerii nouii măsuri. „Impozitul forfetar, pentru care se face analiză și studiu de impact – se precizează într-un comunicat de presă publicat pe site-ul Ministerului Economiei – nu este impozitul minim aplicat de Guvernul Boc și nu se va aplica, dacă se va introduce, decât societăților de tipul celor deja menționate”. Sumele de plată – se mai arată în comunicat – nu vor fi egale pentru toate serviciile și se va ține cont de indicatori relevanți (capacitatea locației, calitatea amplasamentului sau tarifele medii adecvate locației).
Ministrul IMM-urilor și Turismului a declarat că motivele introducerii impozitului forfetar sunt simplificarea administrativă la întreprinzator și la instituțiile de control ale statului, posibilitatea evidențierii veniturilor în mod corect și realizarea de profit în vederea repartizării pentru dezvoltare sau dividende, de întreprinzatori (care vor plăti suma fixată indiferent de cât profit vor face), reducerea corupției la exercitarea controalelor la activitățile de servicii și etică și echitate pentru mediul de afaceri (toți cei care produc venituri trebuie să plătească un impozit).
Consultări cu patronatele
Studiul de impact se va face după ce va avea loc discuția cu toate asociațiile profesionale și patronale și se va ști la ce categorie de servicii se aplică, în ce cuantum și care sunt criteriile de stabilire ale cuantumului. „Activitatea de control – a mai precizat ministrul – este simplificată, deoarece există evidența societăților din fiecare categorie de servicii și grila stabilită de plată a impozitului. Această măsură va crește, de asemenea, conformarea voluntară, întreprinzătorul plătind cota stabilită, iar pentru cine nu plătește Fiscul poate stabili, fără control, penalități de întârziere, nefiind necesar un control contabil.
Aplicarea posibilului impozit forfetar se va face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”
Mai mult rău decât bun
Impozitul forfetar nu este o noutate în economia recentă a României. Atunci când a mai fost aplicat, el a fost chiar contestat de cei care îl suportau. Acum, opiniile sunt împărțite. „Începem noua guvernare cu prima mare greșeală economică, dar și politică, a Guvernului Boc, impozitul forfetar, care a pus pe butuci peste 100.000 de firme în 2009” – sună o astfel de opinie. În replică, alt comentator spune: „Zecile de mii de firme închise ca urmare a aplicării impozitului forfetar au dus la o scădere semnificativă a efortului ANAF pentru evidența și controlul acestor firme. Așa că, după părerea mea, a fost un lucru bun.” Alt comentator explică și el : „Impozitul forfetar e perceput ca o taxă suplimentară, statul neajutând cu nimic micul patron, care subvenționează firma, în ultimii ani, din propriul buzunar, din banii din salarii aduși în familie de ceilalți membri majori. Care au fost deja impozitați la firmele private unde lucrează!” În alt registru, unul dintre cei mai importanți proprietari de pensiuni din județul Bacău, Constantin Popa, explică chiar contextul în care ar putea fi aplicat impozitul. „”Eu sunt de acord cu orice inițiativă a Guvernului – spune Constantin Popa -, dacă aceasta stimulează activitatea turistică, dacă va conduce la crearea de noi locuri de muncă și care să atragă turiștii în locațiile administrate de noi. Aici noi trebuie să avem capacitatea financiară de a organiza programe atractive, de a oferi meniuri adecvate, turistul să se simtă ca la el acasă. O pensiune, de exemplu, clasificată la trei sau patru stele (margarete), presupune cheltuială. Acest efort este foarte greu de suportat, deoarece prețurile pe care le plătim și noi pentru utilități, pentru aprovizionare, sunt foarte mari. În această perioadă, de exemplu, eu nu pot să vând camera la mai puțin de 100 de lei pe noapte, cu toate facilitățile pe care le presupune, cum ar fi accesul la piscină și tot confortul din cameră. Din ce încasăm, 80 la sută merge numai pe utilități.” (Petru DONE)
Lasă un răspuns