Sorina CHICUȘ
Psiholog clinician – psihoterapeut
www.psihoterapiebacau.ro
Atunci când ne confruntăm cu decesul unei persoane dragi trecem printr-o criză psihologică, adică suntem puşi în faţa unui eveniment de viaţă care ne afectează negativ şi care generează o situaţie critică de incertitudine în ceea ce priveşte depăşirea şi reîntoarcerea la echilibrul emoţional şi fizic de care ne bucuram înainte. Cu toţii ştim că moartea va veni la un moment dat atât pentru noi, cât şi pentru cei dragi, dar chiar şi aşa niciodată nu vom fi complet pregătiţi pentru confruntarea cu ea. Dar dacă reuşim să o acceptăm atunci când se va produce şi să înţelegem că este parte a ciclului natural, vom depăşi mai uşor momentul dureros al apariţiei ei.
Pierderea unei persoane dragi poate determina apariţia unor simptome ca tristeţea, insomnia, apetitul scăzut, pierderea în greutate, disperarea etc. Disperarea este însă un pas către a deveni mai conştient de realitatea morţii. Pentru a depăşi criza generată de evenimentul morţii, avem nevoie de sprijin social. Fără ajutorul altora, suferinţa poate deveni copleşitoare. Cei care nu se izolează, ci caută să împărtăşească propria experienţă cu alţii vor observa că nu sunt singuri şi că apropiaţii înţeleg prin ce momente trec. Unii pot apela la spiritualitate pentru a face faţă durerii. Spiritualitatea nu va elimina suferinţa, dar va da un sens morţii. Pentru cei ce trec prin astfel de momente, realitatea este greu de acceptat. Dar procesul de vindecare e de dorit să înceapă cu înţelegerea şi acceptarea acestei realităţi dureroase şi modul de realizare îl constituie confruntarea directă.
De multe ori, familia şi cei apropiaţi persoanei decedate încearcă să ignore trecutul, negând astfel durerea, dar nu iau în calcul că durerea este esenţială pentru procesul de vindecare. Familia poate vizita un loc special, un loc unde mergeau uneori cu cel dispărut. Poate fi util să vizioneze filmări sau să răsfoiască albume cu fotografii cu persoana decedată. O tehnică utilă pentru depăşirea crizei este şi concentrarea asupra viitorului. De exemplu, ne putem întreba: „Dacă nu aş fi copleşit de durere, ce mi-ar plăcea să fac, să gândesc sau să simt?”.
În perioada de criză este indicat ca cei afectaţi să urmeze şedinţe de psihoterapie pentru a reuşi să se confrunte cu durerea şi pentru a accepta realitatea, deoarece suferinţa vine din modul în care noi interpretăm evenimentele din viaţa noastră. Psihoterapeutul va fi partener de suferinţă şi va contribui la depăşirea crizei existenţiale prin sprijin emoţional continuu, compasiune şi intervenţie profesională specifică pentru astfel de situaţii.
Tot o metodă terapeutică o constituie ritualurile. Acestea sunt necesare şi utile în cazul pierderilor deoarece ne ajută să conştientizăm separarea. Reprezintă o modalitate de actualizare a pierderii, arătându-ne că persoana decedată nu se va mai întoarce. Astfel de ritualuri sunt funeraliile, priveghiul, pomenirile. Aceste ceremonii aduc în prim plan realitatea pierderii, oferă ocazia ca cei afectaţi să fie susţinuţi de rude şi stabilesc o punte de legătură între supravieţuitor şi cel decedat.
Pentru a ne bucura de o viaţă frumoasă este nevoie să recunoaştem crizele ce vor apărea (moarte, separare etc.) şi să le acceptăm şi astfel vom păşi pe drumul vindecării de această suferinţă greu de îndurat.
Deşi nu ne dorim, cu toţii vom trece la un moment dat prin astfel de momente, aşa că îndrumarea mea este să nu ezitaţi să căutaţi ajutor atunci când va fi cazul. Înconjuraţi-vă de rude, prieteni şi adresaţi-vă unui psiholog. Dacă nu cereţi dumneavoastră sprijin, e posibil ca ceilalţi să evite să stea în preajma dumneavoastră, gândind că vă deranjează sau neştiind ce să vă spună, şi nu din indiferenţă.
Vă aştept pentru mai multe informaţii pe site-ul meu – www.psihoterapiebacau.ro – şi pe blog.psihologiebacau.ro.
Lasă un răspuns