E greu să-ți imaginezi cum arăta urbea noastră acum un secol. Era mai frumos, mai romantic, sau doar atmosferă de biet tîrgușor de provincie? Unele străzi, Ioniță Sandu Sturdza, Alecsandri, Oituz, mai poartă și acum pecetea tainei de atunci. Timpul a trecut, oamenii s-au schimbat, iar anotimpul mahalalelor din Bacău a trecut. Și totuși, cum petreceau băcăuanii altădată, în zorii unei epoci a tehnicii ce scotea încet, dar sigur, capul, și în tîrgușoarele de provincie?
Dacă la capitolul imagini se păstrează cîteva amintiri pe la colecționarii particulari, despre modul cum sărbătoreau băcăuanii concret, doar presa din acele timpuri ne mai ajută. Înainte de a pleca în vizită la un prieten, musai trebuia să te îmbraci frumos. Cei care nu-și permiteau ofertele vestimentare sosite din București sau din Ardeal, puteau citi presa locală. Iar anunțuri de genul „Geta Farcaș, croitoreasă, sosită de curînd în localitate, lucrează rochii, mantouri. Prețuri foarte convenabile” era imposibil să nu sară în ochii doamnelor. Odată aranjat, cuplul trebuia să se gîndească la un cadou. Dacă gazda avea și un copil acasă, era indicat să-i cumperi o carte. Mai ales că presa oferea cu generozitate spațiu pentru reclame de acest gen: „Pentru copii nu poate fi alt dar mai prețios și mai frumos decît o «carte». Vă aduceți aminte cînd erați mici, cu cîtă bucurie răsfoiați cărțile cu poze sau în vîrsta școlarității, cu cît nesaț sorbeați pagini cu versuri și povești?”.
Pentru gazdele mature urma, în primul rînd, procurarea unui sticle de vin veritabil. Cel mai indicat loc era cel din Calea Regelui Ferdinand, unde „tocmai s-a deschis locul de desfacere de vinuri și alte produse ale moșiilor d-lor Atta Constantinescu și Anton Stoicovici”. Ce se făceau bieții băcăuani dacă nu aveau pe nimeni dornic de o petrecere, măcar de Sfîntul Vasile? Alegeau, dacă le permitea buzunarul, „Café Bursa”, proprietar Avram Tiperman: „local de primul rang, complet renovat, după cerințele moderne, mare, spațios, higienic, curățenie ireproșabilă, serviciu prompt și conștiincios”. Iar programul, unul demn de invidiat: de la 5 dimineața la 3 noaptea. (C. Gh.)
Lasă un răspuns