E o banalitate, nu-i așa? Nici pe departe. Mari și ascunse sînt tainele creierului uman! Dintre puterile lui, pe unele le-am întîlnit întîmplăto r- cine nu-și amintește de fenomenul „deja vu”? Pe lîngă altele trecem zi de zi, aproape nepăsători, ca atunci cînd prietenul vechi sau colegul de generală de care ți-ai amintit brusc – nici tu nu știi de ce – apare imediat ce mai faci zece pași, de după colțul străzii. Pe altele le avem și nu știm să le folosim sau le folosim de-a-ndoaselea. Iar unele, aceleași sau altele, ne sînt speculate de comercianți hrăpăreți, care profită de ignoranța noastră. Să vedem: știați că se poate lua durerea (e vorba de dureri acute – m-ar corecta medicii) cu patru întrebări? Da. Ați citit bine. Cu patru întrebări. Nu credeți că fenomenul opririi durerii fără medicamente există? Să-i dovedim întîi existența:
Vi s-a întîmplat vreodată să mergeți la dentist, cu chinul unei dureri grozave de dinți? Cu siguranță. Dar, odată ajunși acolo, exact în minutele dinaintea intrării în cabinetul de „tortură dentară”, durerea să vă dispară complet, vi s-a întîmplat? Foarte probabil mulți dintre dumneavoastră vor spune că da. Ei bine, dacă ați răspuns cu „da” la întrebarea de mai sus sînteți printre fericiții care pot învăța să ia durerea cu patru întrebări. Ceilalți poit încerca și ei, dacă doresc cu adevărat să-și însușească metoda. Este posibil ca această deprindere să fie căpătată prin exercițiu, de unele persoane. Ați văzut vreodată un meci de box? Cred că da. Pugiliștii își dau unii altuia niște lovituri dureroase, vorba unui campion: „am cîștigat meciul și am ajuns în spital”. Dar acolo, pe ring, în focul luptei, al concentrării, în încrîncenarea de a învinge, practic nu simt durerea. Militarii relatează uneori cazuri asemănătoare. Deci, fenomenul există.
Între anumite limite, organismul uman poate controla durerea. Interesant ar fi să producem așa ceva la comandă. Fac o paranteză și atrag atenția că metode similare sînt folosite de fel de fel de vrăjitoare, doftoroaie, unii bioterapeuți, preoți, vraci, șmecheri, invocîndu-se ajutorul magiei albe, al magiei negre, al Maicii Domnului, al lui Isus Hristos, al forței universale Qi, al puterii cuvintelor de descîntec și așa mai departe. Evident, pacientul plătește bani grei pentru terapie, iar ceea ce se întîmplă cu el… citiți în paragrafele finale, despre limitele acestei metode. De obicei, bolnavul sfîrșește venind iar la „specialistul” paranormal sau îl luminează Dumnezeu ori un ateist și-l trimite la un doctor adevărat, sau, Doamne ferește, ajunge, între lumînări, și-i cîntă taica popa.
De altfel, deontologia profesională a terepauților adevărați le impune să fie, vorba textului biblic, doctori fără arginți, adică să ajute pe alții fără să ceară nimic în schimb. Vă doare capul după asemenea pomelnic de sfinți și șmecheri? Sau v-am amintit de durerea de măsea ori de cea de spate? E momentul să testăm metoda. Nu vă doare nimic, dat tocmai se plîngea cineva din familie de o durere? Chemați persoana și să începem.
Prima întrebare este: „Dacă durerea ta ar fi un lichid și ai vrea s-o pui într-un vas, cît de mare ar fi vasul?”. Se pot sugera răspunsuri: cuiuț de țuică, cană de apă, damigeană, putinei de brînză, găleată, butoi de vin, poloboc, sau, de ce nu, vagon cisternă. Rugați persoana cu durerea să-și imagineze că are vasul în față și că pune durerea acolo.
A doua întrebare este: „Durerea ta lichidă este în vas, privește-o, ce culoare are?”. Poate fi inclusiv incoloră.
A treia întrebare este: „Durerea ta lichidă, din vas, de culoarea cutare (aici spuneți culoarea) o guști, ce gust are?”.
Ultima întrebare e similară, dar întrebați de data aceasta despre miros. „Durerea ta din vas, miroase-o, ce miros are?”. Se poate afirma chiar că e inodoră.
Și acum, la momentul culminant, urmează întrebarea: „Te mai doare?”. Surpriză, suferindul declară că nu-l mai doare sau îl doare mai puțin, după caz, în care puteți repeta întrebările de pînă la patru ori, reducînd durerea pînă devine insesizabilă. Cum funcționează trucul? Sînt mai multe explicații. Ar fi o formă de sugestie, afirmă unii. Creierul uman produce niște substanțe care sînt similare morfinei, ar explica alții. E o metodă combinată, ar spune împăciuitorii. Dar poate e mai bine să vedem nu explicația, ci limitele inerente ale metodei. Metoda funcționează bine doar la anumite persoane, destul de multe, și numai în cazul durerilor acute sau a celor provocate tot prin sugestie sau autosugestie. În cazul durerilor cronice sau al organismelor lezate fizic, metoda nu ajută. Altfel spus dacă aveți o durere zdravănă de la o măsea cariată, metoda de mai sus nu vă pune plombe, nu ține loc de dentist. Deci trebuie să mergeți la doctor.
Transmit aprecierea mea, pe această cale, acelor preoți care, atunci cînd un bolnav vine la dumnealor cerînd o rugăciune pentru caz de boală, adaugă: „Eu am să-ți citesc, dar după aceea să te duci la doctor, că de aceea a dat Dumnezeu pe pămînt să fie și doctor și popă!”. A ne bombarda creierul cu informații pentru a obține diverse efecte poate fi un mare risc. Dar despre asemenea artefacte, cum ar fi jocurile și jucăriile care provoacă dependență, rămîne să discutăm în altă zi de vineri.
Lasă un răspuns