… cu sau fără știrea șefilor sau a colegilor
(extras din alfabetul inventivității în folosirea pe ascuns a calculatoarelor de la serviciu)
Dan POPA
A. Afișe. Realizați afișe de mică publicitate pentru alți studenți sau pentru comerțul dumneavoastră ilegal, pe calculatorul școlii sau al instituției. Culmea tupeului: să mergi la un cadru didactic sau laborant să-ți listeze afișul.
B. Biserică. Ajutați biserica prin tehnoredactarea de afișe sau broșuri cu conținut religios, lucrate pe calculatoarele de la serviciu sau de la școală. Mulțumesc Asociației Studenților Creștini (nu spun de unde) pentru această idee, pusă cu succes în practică.
B. Bani. Încercați să faceți bani instalînd pe computerele instituției programe downloadate din acele locații (site-uri) care se laudă că plătesc dacă navigați pe internet. Faptul că ele pot fura trafic internet sau date nu are relevanță pentru angajat. Nici faptul că nu primește în final nici un ban.
C. Componente. Schimbarea componentelor calculatoarelor de la serviciu, de la școală sau facultate se face ori de către inginerul de sistem ori de către un student sau licean care profită de neatenția profesorilor. La un liceu din Iași s-a găsit că dintr-un întreg computer rămăsese o carcasă goală. Făptașul a ajuns pe la investigație psihologică sau psihiatrică. Nu cunoaștem diagnosticul final. Cleptomanie, tehnodependență sau poate sărăcie?
D. Distracție. Cereți două boxe de la laborant sau inginerul de sistem ca să puteți asculta CD-ul favorit la computerul din birou. Nu uitați să vă luați o pereche de căști miniatură. E mai bine așa decît să știe șeful care trece pe coridor. Faptul că unitatea CD-ROM de la computer nu e făcută să țină loc de CD-Player e nerelevant. Dacă se strică, e oricum a angajatorului.
E. Etichete. O etichetă lucrată în Corel Draw (și acela furat și instalat pe ascuns) aduce bani buni lucrătorului.
F. Furt de carte. Profitînd de facilitățile nefolosite în mod loial ale rețelei de calculatoare s-a furat în întregime o carte care a apărut apoi în întregime, publicată. Mit modern sau crudă realitate ?
Î. Împrumut. Computerul se ia cu totul acasă în vacanță, pentru uzul șefului, al subalternului sau al copilului. Un asemenea copil, convins că merită totul, va avea curaj în viață și succes, apoi va ajunge peste ani patron al unei firme producătoare de CD-uri multimedia.
J. Jocuri. Uneral, Pharaon, Quake, Counter, Doom sau de ce nu Minesweeper, Poker, Lines, Tetris, obligatoriu la serviciu. E mai palpitant dacă știi că nu observă șeful.
L. Lucrări de diplomă. Lucrările de diplomă se vînd bine, iar obținerea lor de la autori se face prin simpla copiere a dischetelor sau, de ce nu, prin rețea. Mulțumesc domnului Cristian Panoschi care mi-a demonstrat cum se poate fura o lucrare de diplomă de pe o dischetă ce-ți trece prin mînă. Metoda e aceea a scamatorilor: iuțeală de mînă și nebăgare de seamă. Click, copy, paste !
L. Loterie. Faceți un program de produs secvențe de numere cîștigătoare, pe calculatorul instituției. Uneori se mai și cîștigă, ceea ce vă va asigura o frumoasă publicitate în ziarul local. Secretul nu constă în program, ci în a juca o „combinată” cît mai mare, cu cît mai multe numere. Eventual rugați colegii să cotizeze la cumpărarea biletului. Variantă: Inițiați dumneavoastră o loterie clandestină, rulată pe computerul de la serviciu.
M. Muzică. Transformați muzica de pe CD-uri în MP3-uri, folosind noile computere de la serviciu.
S. Sonerie de ceas. Un manager de Internet a pus computerul cu modem de la birou să-i dea telefon acasă dimineața, folosindu-l astfel drept ceas deșteptător.
T. Tehnoredactare. Dacă sînteți profesor la Clubul Elevilor sau la o grădiniță dotată cu calculatoare (a unei firme), puneți copiilor niște jocuri apoi dumneavoastră faceți un ban în plus tehnoredactînd.
P. Planificarea învățămîntului. Tot o formă de furt. Programa de învățămînt, planul de cursuri sau alte documente didactice pot fi furate prin intermediul rețelei de calculatoare. Cineva de la minister vă va telefona spunîndu-vă că a văzut programa dumneavoastră de învățămînt în altă parte și a recunoscut-o ca aparținîndu-vă.
R. Reclame. Trimiteți reclame prin internet de la serviciu. Știați că Nokia vă dă un mobil gratis, dacă trimiteți această reclamă la încă zece destinatari și o copie la Nokia? Nuu, nu vă uitați pe site-ul Nokia, căci acolo promoția aceasta nu există. E doar o păcăleală și o sursă de spam (e-mail necerut), dar avem libertatea de a ne lăsa păcăliți. Și cine visează frumos … doarme bine.
W. Webmastering clandestin. Dacă ați absolvit științele economice și sînteți angajat la Centrul Internet al instituției, iar șeful de la internet nu știe HTML și abia a descoperit de vreo două luni Google-ul (un celebru motor de căutare, vechi de ani de zile), puteți face un ban bun punînd pe site-ul instituției, într-un director nelegat de pagina principală, reclame la produsele unei terțe părți. Faptul că legea poate interzice activitățile comerciale în instituții cum sînt cele de învățămînt e nerelevant, iar de aflat ce faceți va afla tot mapamondul, doar (di)rectorul nu.
Lasă un răspuns