Sărăcia, deznădejdea, distrugerea familiei, lipsa locurilor de muncă şi a perspectivelor de devenire instaurate de regimul comunist în Basarabia au provocat în aceste zile, aşa cum au arătat şi principalele instituţii media din lume Reuter, BBC, New York Times etc, manifestări anticomuniste de proporţii ale tineretului în zona centrală a Chişinăului. Nemulţumiţi şi de fraudarea masivă a alegerilor parlamentare din 5 aprilie, începută de comunişti mult înainte de ziua alegerilor prin marasm social şi economic, românofobia delirantă a guvernanţilor, închiderea accesului opoziţiei la mass-media publică şi minţirea neruşinată a populaţiei de vârsta a treia şi a conaţionalilor noştri, tinerii au ieşit paşnic şi legal pe 6 aprilie în stradă pentru a-şi cere un viitor demn şi uman în cel mai sărac stat european în care s-au născut şi trăiesc. În dimineaţa zilei de 7 aprilie, când tinerii scandau lozinci proeuropene, anticomuniste, când cereau dreptul la identitatea românească şi repetarea alegerilor în spaţiul dintre Președinție şi Parlament ei au fost atacaţi cu brutalitate de forţele de ordine. La început tinerii nu au răspuns provocării, ci s-au aşezat jos scandând „Nu plecăm!” şi „Poliţia e cu noi!”, dar au continuat să fie bătuţi. Au urmat altercaţii dure între manifestanţi şi poliţie, după care, la un moment dat, poliţia a părăsit zona, lăsând principalele instituţii ale statului, Prezidenția şi Parlamentul, absolut fără nici o pază. În aceste condiţii o mică parte din mulţimea înfuriată, posibil aţâţată şi de provocatori mascaţi, a pătruns în aceste imobile şi le-a devastat, fapt în sine condamnabil sub toate aspectele. Însă, în acelaşi timp, derularea ulterioară a evenimentelor, lipsa totală a vreunei încercări din partea poliţiei şi a SIS-ului de a linişti mulţimea sau a o intimida cu mijloacele legale, apoi împuşcarea manifestanţilor cu gloanţe false şi arestarea celor care manifestau paşnic în Piaţa Marii Adunări Naţionale (cum să demonstreze procurorii lui Voronin că anume aceşti oameni au participat la ostilităţile de la Parlament şi Prezidenție?) mult după miezul nopţii în ziua de 8 aprilie, aşa cum a procedat regimul Voronin şi la manifestările din anii 2002 (când a furat Crucea din în orăşelul de corturi) şi 2004 (la Teleradio Moldova), demonstrează că vina totală pentru acest dezastru o poartă regimul dictatorial care a guvernat Republica Moldova în ultimii 8 ani.
Condamnând cu hotărâre actele de vandalism din Parlament şi Prezidenție Consiliul Director al FDRM susţine că indiferent dacă aceste acte au fost provocate de regimul Voronin aşa cum Hitler a ars Reichstagul pentru a se răfui cu opoziţia politică, sau dacă forţele de poliţie au fost incapabile să facă faţă unei situaţii de criză majoră declanşate dintr-o revoltă spontană a populaţiei contra sărăciei, dezastrul din ziua de 7 aprilie de la Parlament şi Prezidenție este urmare directă a incapacităţii comuniştilor de a mai guverna Republica Moldova. Pe parcursul întregii zile de 7 aprilie televiziunea publică a transmis muzică uşoară şi dansuri ale buricelor goale şi nu a informat opinia publică despre evenimentele din centrul Chişinăului. Nici Preşedintele republicii, nici Guvernul nu s-au adresat populaţiei cu apeluri la calm şi la normalitate, păstrând o linişte mormântală, aşa de parcă special aşteptau deznodământul de la Parlament şi Prezidenție ca, în final, să acuze opoziţia politică de „tentativă de lovitură de stat” realizată cu ajutorul unor „nemernici” de „fascişti beţi” şi lumea interlopă. Mai mult, în luarea de cuvânt de la şedinţa Guvernului preşedintele V. Voronin a accentuat, fără să aducă probe, că ce s-a întâmplat a fost „bine organizat şi bine plătit”. Or, dacă este anume aşa cum susţine V. Voronin, rezultă că serviciile speciale ale statului l-au informat din timp despre pregătirea unei lovituri de stat „bine organizate şi plătite”, dar anume el nu a luat măsurile legale de prevenire a ostilităţilor, nu a făcut apeluri la populaţie despre eminenţa unei lovituri de stat, nu a ordonat îngrădirea cu un număr mare de poliţişti bine dotaţi şi pregătiţi pentru situaţii excepţionale accesul manifestanţilor către uşile Prezidenției şi Parlamentului.
Consiliul Director al FDRM mai atrage în mod special atenţia opiniei publice interne şi internaţionale asupra declaraţiilor iresponsabile ale guvernaţilor despre „drapelele unui stat străin”, arborate pe Prezidenție şi Parlament, fiind vorba, aşa cum bine se ştie, de tricolor. Accentuând cu tărie că prin aceste arborări spontane ale tricolorului nu se poate implica sub nici un motiv România în aceste evenimente Consiliul Director al FDRM menţionează că tricolorul este simbolul naţional al tuturor românilor, că anume sub acest drapel s-au desfăşurat absolut toate manifestările antitotatalitariste şi anticomuniste din 1988 încoace, inclusiv adoptarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova la 27 august 1991, că anume tricolorul a fost arborat pe actuala Prezidenție de deputatul-patriot Gheorghe Ghimpu încă la 16 aprilie 1990 anume ca drapel de stat al Republicii Moldova şi că apariţia lui la manifestările actuale ale tineretului nu este altceva decât o veche tradiţie a luptătorilor pentru democraţie, românism şi integrare europeană din Basarabia.
În acelaşi timp, urmând şi tezele unui editorial despre situaţia din Basarabia apărut la 8 aprilie 2009 în prestigiosul ziar american „New York Times”, Consiliul Director al FDRM declară că actuala stare de criză din Republica Moldova este urmare directă a amânării condamnării consecinţelor pactului criminal dintre Hitler şi Stalin din 23 august 1939 care a rupt ilegal, fără nici o participare a României sau a poporului român, Basarabia din trupul Ţării noastre, a genocidului comunist care a fost aplicat mai apoi cetăţenilor români din Basarabia (aproximativ un milion de victime), a economiei comuniste care a sărăcit masiv pe basarabeni inclusiv în ultimii ani, aducând tineretul la starea de deznădejde de acum, accentuată dur şi de criza economică globală. În loc să deschidă cele 300.000 de locuri de muncă promise cu atâta fală la alegerile parlamentare din 2005, să construiască infrastructuri europene, să lanseze premisele unei creşteri economice substanţiale si a unei democraţii de tip euro-atlantic, partidul comuniştilor şi în special V. Voronin, au mărit prăpastia dintre generaţi, au aruncat cu cinismul tineretul, ziua noastră de mâine, în afara societăţii, au impus – cu sărăcia, alcoolismul şi amoralitatea – pe tineri să plece peste hotare sau să completeze uriaşa armată de şomeri. În aceste condiţii dezastruoase criza spontană din 7 aprilie era de mult previzibilă şi era numai o chestiune de câteva zile sau săptămâni declanşarea ei. Însă fraudarea masivă a alegerilor parlamentare, mai ales, aşa cum au declarat partidele din opoziţie, prin tehnologiile de vârf aplicate de ministerul creat special pentru aceste diversiuni, lipsirea totală a tinerilor de dreptul la un viitor decent, românesc şi european, au grăbit declanşarea manifestărilor anticomuniste din aceste zile. Cetăţenii care au manifestat paşnic în Piaţa Marii Adunări Naţionale au arătat întregii lumi starea de deznădejde care a cuprins Basarabia, au cerut plecarea imediată a comuniştilor de la putere şi crearea de către comunitatea internaţională a unor condiţii cu adevărat democratice pentru desfăşurarea unor noi alegeri parlamentare în Republica Moldova.
Ţinând cont de toate astea Consiliul Director al FDRM se adresează tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, partidelor politice din opoziţie şi organizaţiilor nonguvernamentale să se unească pentru a putea riposta democratic împotriva tentativei comuniştilor de a transforma cu totul statul nostru într-o grădină zoologică comunistă şi cheamă instituţiile politice europene şi euro-atlantice să se implice direct pentru transformarea spaţiului pruto-nistrean într-o oază de prosperitate şi democraţie la hotarul de est al NATO şi UE. Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Consiliul Director al FDRM
8 aprilie 2009.
Lasă un răspuns