În octombrie 2009, un copil de 2 ani și jumătate, din Oncești, a murit în condiții suspecte. Anchetatorii au mers pe bâjbâite și au luat în calcul trei ipoteze. În doar trei luni de la decesul copilului, procurorii termină rechizitoriul care îl scoate vinovat pe tatăl copilului. Deși moartea micuțului rămâne și acum învăluită în mister, iar cele două expertize făcute în timpul procesului se contrazic în cele mai esențiale puncte, tatăl copilului a fost condamnat definitiv la 10 ani de închisoare de către Înalta Curte de Casație și Justiție. De două ori, Tribunalul Bacău l-a achitat pe bărbat, luând în calcul lipsa unor probe certe și alte două variante care ar putea explica decesul copilului. Curtea de Apel Bacău a ales să-l condamne însă, pe baza unor „deducții logice”, la 15 ani de închisoare! Și ÎCCJ l-a condamnat pe bărbat tot pe baza unor bănuieli, dar a redus pedeapsa la 10 ani.
Cătălina CHIFU
Uluitor este că inițial anchetatorii nu știau decât că Marius Ionuț Benescu, de 2 ani și jumătate, a fost găsit mort în curtea locuinței tatălui său – Sorin Benescu (42 de ani), pe 26 octombrie 2009. S-au luat în calcul atunci trei ipoteze: cu două zile înainte de deces, copilul a căzut din căruță și s-ar fi lovit în cădere de „inima” atelajului, copilul a căzut de pe o prispă, posibil cu scări, cu înălțimea de 1,5 – 2 m, tatăl l-ar fi lovit de mai multe ori în intervalul 24 – 26 octombrie 2009. Nu era clar când a murit copilul, când și cine l-a bătut sau dacă a fost vorba de un accident. În doar trei luni de la decesul copilului, procurorii termină rechizitoriul care îl scoate vinovat pe tatăl copilului. Concluzia anchetatorilor nu a avut la bază nicio probă, nicio declarație a vreunui martor ocular. „În ziua de 26.10.2009, inculpatul Benescu Sorin l-a lovit pe fiul său, Benescu Marius Ionuț, în vârstă de 2,5 ani, cu pumnii, picioarele și o coadă de mătură, în zona capului, toracelui, precum și peste mâini, acesta decedând”, se arată în rechizitoriu. Dosarul a fost unul complex, cu foarte mulți martori audiați, care au dat declarații contradictorii, și totuși finalizat în doar trei luni de către anchetatori. Rude ale lui Benescu, împărțite în două tabere, au spus fie că băiatul a căzut din căruță, fie de pe o scară, când se afla în grija unei mătuși. Ancheta nu a intrat în profunzime, pentru a se afla clar ce s-a întâmplat, cine este vinovat și mai ales pentru ce infracțiune. A fost omor sau doar neglijență? Cei în grija cărora s-a aflat copilul timp de o zi nu și-au asumat răspunderea, deși copiii cu care s-a jucat Marius au povestit că acesta a căzut de pe o scară. Din punctul de vedere al anchetatorilor, totul s-a clarificat la audieri, când Sorin Benescu ar fi recunoscut că l-a lovit pe băiat. Ulterior însă, Sorin Benescu (diagnosticat cu retard mintal) ar fi spus rudelor sale că anchetatorii l-au forțat să recunoască, au țipat la el și l-au amenințat, iar el a cedat. De altfel, în instanță, bărbatul a spus că i-a dat copilului două palme pentru a-l trezi, crezând că i s-a făcut rău, că a leșinat. Declarația de recunoaștere dată la Parchet nici măcar nu a fost luată în calcul de judecătorii de la Tribunal care l-au achitat în două rânduri.
Bărbatul cu retard, acuzat de comportament simulat
Curios este că rechizitoriul conturează în detaliu și povestea omorului, dar și mobilul crimei, fără ca la dosar să fie vreo declarație în acest sens. „Inculpatul Benescu Sorin l-a lovit pe fiul său deoarece bănuia că minorul ar fi rezultat în urma relației soției sale cu un alt bărbat.” Rudele bărbatului și oameni din sat au declarat în instanță că, din contra, mama copiilor i-a părăsit, iar Sorin avea mare grijă de băieții lui și muncea oriunde găsea pentru a-i întreține. Și mai ciudat este modul în care s-a interpretat testul poligraf, dat fiind faptul că Sorin avea retard mintal. Procurorii au acuzat că Sorin ar fi avut un comportament simulat! „Din raportul de expertiză privind detecția comportamentului simulat rezultă că în evoluția diagramelor poligraf corespunzător răspunsurilor inculpatului Benescu Sorin, la întrebările critice ale cauzei, au fost evidente modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristicilor indiciilor comportamentului simulat.”
Două expertize care se bat cap în cap
Concluziile Raportului medico-legal de necropsie din 27.10.2009 a SML Bacău nu stabilește clar cauza și data decesului. Rămân valabile variantele care îl disculpă pe tatăl copilului – că a căzut fie din căruță, fie de pe o scară. „Leziunile, după aspectul macroscopic, au vechime de circa 48 de ore, existând posibilitatea unui interval variabil de supraviețuire posttraumatică de câteva ore. Moartea poate data din 25/26.10.2009”, se spune în raport. Nici expertiza IML Iași din 26.02.2013 nu a putut preciza clar cum au fost produse leziunile. „Cel mai probabil prin loviri, neputând exclude un mecanism de cădere pe un plan dur”, se arată în expertiză. Și mai interesant, în raport se mai precizează că leziunile „se puteau produce cu cel mult 24 – 48 ore anterior decesului”. „Este posibil ca victima să fi fost conștientă și să se fi putut deplasa o perioadă de timp după producerea leziunilor, fără a putea preciza cu exactitate durata acesteia”, se mai spune în expertiza IML Iași. La mai puțin de patru luni, Raportul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, din 06.06.2013, schimbă radical datele problemei și îl scoate vinovat pe Sorin Benescu de această tragedie, fără niciun dubiu. Nimeni nu poate înțelege cum de o expertiză făcută, după aproape patru ani de la deces, poate stabili clar că băiatul a fost lovit cu un corp dur și că leziunile s-au produs în aceeași zi cu decesul. Totuși, nici această expertiză nu poate spune clar că Benescu este cel care și-a lovit copilul.
Achitat de două ori de Tribunalul Bacău
În octombrie 2010, Tribunalul Bacău a dispus achitarea lui Sorin Benescu, întrucât „fapta nu a fost comisă de inculpat”. Curtea de Apel a admis însă, în martie 2011, apelul Parchetului, a desființat sentința Tribunalului, pe motiv că judecătorul era incompatibil (antepronunțându-se la arestul preventiv cu privire la nevinovăția inculpatului), și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, dar la alt judecător. În iunie 2012, pentru a doua oară, Tribunalul menține decizia de achitare a lui Benescu. „În cauză nu există nicio probă directă care să dovedească cu certitudine că Sorin Benescu l-a lovit pe copil și în urma leziunilor acesta ar fi decedat (așa cum se reține în rechizitoriu) – se arată în motivarea sentinței. Singurele probe care susțin o agresiune asupra minorului sunt depozițiile contradictorii ale martorilor care declară fie că victima a căzut din căruță în 24.10.2009 când se întorceau cu lemne de la pădure, fie că aceasta a căzut de pe o scară sau prispă de la locuința lui B.E., unde Ionuț a fost lăsat de inculpat cât el s-a aflat la pădure. Din depozițiile martorilor rezultă că Ionuț a rămas la locuința lui B.E. unde s-a jucat cu copiii acesteia. Aici, la un moment dat, copilul a căzut de pe o prispă periculoasă și pentru că îi curgea sânge de la nas și gură a fost spălat cu apă și apoi dus la locuința lui G.R. cu care se învecinează și aici a fost găsit de inculpat. Inculpatului i s-a ascuns incidentul în care fusese implicat minorul, a fost invitat să mănânce ceva, iar copilul a fost dus în brațe în căruță cât tatăl său a intrat în casă pentru a mânca.” În motivarea instanței se vorbește de un principiu prea puțin respectat de magistrați, acela că îndoiala este în favoarea inculpatului și că nimeni nu poate fi condamnat doar pe baza unor bănuieli. „Nu există nicio dovadă (probă științifică sau testimonială) că inculpatul l-a lovit pe fiul său cu pumnii, picioarele și o coadă de mătură, așa cum se reține în rechizitoriu – argumentează judecătorul de la Tribunal. Este foarte probabil ca leziunile să fi fost produse urmare a căderii pe care a suferit-o copilul de pe prispa lui B.E. Se vorbește de o scară înaltă de doi metri, cu trepte de pe care este posibil să fi căzut copilul, rostogolindu-se, producându-se în acest mod leziunile pe întreg corpul său. (…) Vinovatul privind moartea victimei Benescu Marius Ionuț trebuie căutat printre persoanele în grija cărora a fost lăsat copilul în data de 24.10.2009, persoane care au neglijat îndatorirea de supraveghere a unui copil atât de mic (doi ani și jumătate). Hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.”
Condamnat pe baza unor „deducții logice”
De altfel, pe tot parcursul procesului, avocatul lui Benescu – Mihai Cliveti – a reclamat că ancheta procurorilor a fost superficială, că nu sunt probe și că anchetatorii au mers pe bâjbâite de la începutul cercetărilor. „Nu există motivul, arma și cel care a folosit-o. Dacă nu sunt cele trei elemente, nu se poate dispune condamnarea”, arăta la acea vreme Cliveti. Mai mult decât atât, nici acum nu se știe sigur unde și cu cine era copilul în ziua în care a suferit leziunile și când anume s-au produs – pe 26 octombrie, când a murit, sau cu două zile înainte? La Tribunal, mai mulți martori și-au schimbat declarațiile date la Parchet și au reclamat că anchetatorii i-au amenințat și de aceea au mințit. Pe de altă parte, un copil a povestit în sat că băiatul lui Benescu a căzut de pe prispă și îi curgea sânge de la gură și nas, declarație pe care nu a mai susținut-o în instanță de frica mamei lui, cea care trebuia să aibă grijă de copil. Și alți martori au cerut să vină în instanță unde au declarat că B.E. i-a învățat pe copiii ei să spună că băiatul nu a fost la ea în acea zi, ci la pădure cu tatăl lui, ca să nu fie trasă la răspundere că nu a avut grijă de copil. Toate aceste date nu au cântărit prea mult la Curtea de Apel care, în septembrie 2013, îl condamnă pe Sorin Benescu la pedeapsa de 15 ani închisoare. În lipsa unor probe certe, Curtea de Apel l-a condamnat pe tatăl copilului pe baza unor „deducții logice”! Instanța nu a ținut cont de raportul necropsiei și de prima expertiză și a luat în calcul doar declarațiile care îl incriminau indirect pe bărbat, inclusiv cea de recunoaștere, de la urmărirea penală, pe care nu a mai susținut-o în instanță. În aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul lui Benescu, dar nu îl achită ci doar reduce pedeapsa la 10 ani de închisoare.
Lasă un răspuns