Deputata Cătălina Ciofu (PNL) a transmis un comunicat, în care este marcată Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial, sărbătorită pe 16 noiembrie.
Redăm comunicatul transmis de dep. Cătălina Ciofu:
De aproape trei ani auzim în mod constant, și de mai mulți ani în mod intermitent, tot felul de argumente istorice în a hotărî cui trebuie să aparțină teritorii diferite. Din noroaiele Ucrainei și până în deșerturile Israelului, oameni care altfel ar putea trăi vieți frumoase și împlinite și le curmă în numele dorinței nu doar a unor lideri, ci și a lor, personală, de a reconfigura granițe, de a distruge așezări și de a muta sau elimina oameni pentru a reface granițe din vremuri reale sau imaginare. Cu alte cuvinte, folosesc istoria pentru a justifica acțiuni politice și militare, iar lucrul acesta s-a dovedit, de-a lungul timpului, nu doar falimentar, ci de-a dreptul criminal sau chiar genocidar.
Istoria este, fără îndoială, cea mai frumoasă poveste, însă atunci când este folosită pentru a justifica pretenții politice sau teritoriale, ea se transformă din ceva sublim și înălțător în armă a unor crime de proporții uneori inimaginabile.
În acest timp, grație unor oameni dedicați și pentru care istoria reprezintă izvor de frumos și de armonie, elemente de patrimoniu cultural imaterial, precum ritualul călușului, doina, ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, jocul fecioresc, tehnicile de realizare a pieselor de artă din scoarță de copac, Mărțișorul, creșterea cailor de rasă lipițană și arta cămășii cu altiță și-au găsit locul printre acele monumente ale simțului artistic popular, în catalogul patrimoniului imaterial universal. Astfel de mostre de sensibilitate și de spirit creator animat de sentimente înălțătoare sunt exact ceea ce ne trebuie pentru a realiza că nici spiritul, nici mintea nu au granițe, și singurele limite aflate în calea trăirilor noastre sunt cele pe care ni le punem noi înșine. De ce, așadar, ne luptăm în loc să ne prețuim unii pe alții?
Uitați câte dintre elementele din enumerarea de mai sus celebrează viața, de ce atunci căutăm atâtea modalități de a o lua? Să celebrăm, deci, ceea ce ne unește, căci de ceea ce ne dezbină au alții, animați de intenții distructive, grijă să ne amintească.
- Dep. Cătălina Ciofu, PNL
Lasă un răspuns