Deputatul Constantin Avram (ALDE), declarație politică despre situația dramatică a pensionarilor executați silit

La o primă vedere şi simplă analiză, s-ar putea crede că actualul Cod Civil şi Codul de Procedură au un caracter atotcuprinzător, că sunt uşor aplicabile, că în conţinutul atât de vast al prevederilor sale, pune la dispoziţie aproape toate aspectele necesare rezolvării pe cale judiciară a conflictelor de natură financiară, de natură socială, dar şi de natură economică între cetăţenii României şi instituţiile statului, sau numai între membrii societăţii româneşti!

Dar, urmare a desfăşurării audienţelor programate la Cabinetul Parlamentar cu sediul in Bacău, dar şi în diferite ocazii de dialog direct cu oamenii, în special cu pensionari, am constatat că lucrurile, în realitate, nu stau deloc aşa! Şi am să incerc în câteva fraze, să explic de ce prevederile actualului Cod Civil şi Codul de Procedură, rezumă în cuprinsul articolelor sale mai mult dimensiunea financiar-economică izvorâtă din eventualele conflicte de natură juridică, dimensiunea socială fiind aproape abandonată în rezolvarea pe calea justiţiei, a conflictelor sociale între cetăţeni, sau între cetăţeni şi instituţii ale statului, cum sunt de pildă: ANAF-ul, băncile comerciale sau instituţiile financiar nebancare!

De pildă, art. 729 din Codul de procedură referitoare la procedura executării silite a persoanelor fizice, debitoare între ele sau rămase in calitate de debitor faţă de instituţiile statului (in speţă băncile sau ANAF-ul), ca urmare a imposibilităţii achitării creditelor contractate, au ca rezolvare, cel mai frecvent, două metode de recuperare a debitelor restante:

1. executarea silită, prin birourile de executori judecătoreşti, a debitelor mobile şi imobile;
2. executarea silită, prin infiinţarea popririlor veniturilor debitorilor.

Am să mă opresc un pic, asupra celei de-a doua metode adică, executarea silită prin infiinţarea popririlor asupra veniturilor debitorilor (evident în urma unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă) care sunt în plata pensiei, adică a pensionarilor, care au cele mai mici venituri, in marea lor majoritate. Cum actualul Cod de Procedură Civilă prevede recuperarea debitelor de la pensionari (şi nu numai), în proporţie de 1/3 în cazul unui singur creditor şi de 1/2 în cazul mai multor creditori, din totalul veniturilor unor pensionari, întreb şi mă întreb cum se descurcă o familie de pensionari care sunt în această situaţie, cu restul veniturilor ce trebuie alocate, pentru hrana zilnică, pentru întreţinere, cu impozitele pe clădiri sau terenuri etc?!

Am să risc aici un răspuns dur, dar foarte amarnic — nu se mai descurcă deloc, renunţând sau diminuând resursele necesare alocate hranei de zi cu zi şi medicamentelor necesare! Situaţia acestora devine de-a dreptul dramatică, dacă nu au copii care să-i mai ajute cu câte ceva…! Practic, renunţă încet dar sigur… la dreptul la viaţă! Unii dintre ei şi-au pus capăt zilelor şi din nefericire, presa ne dezvăluie zilnic, foarte multe cazuri de acest fel.

Şi cum creşterea pensiilor nu a reuşit niciodată, sub niciun Guvern, să ţină pasul cu creşterea preţurilor la materii prime, combustibili, energie, la bunurile de larg consum, se impune modificarea de urgenţă a cuantumurilor reţinerilor din veniturile pensionarilor, la: 1/4 pentru un singur creditor şi la 1/3 în cazul mai multor creditori. Evident, printr-o propunere legislativă de modificare a Codului de Procedură Civilă în procedură de urgenţă, motiv pentru care voi proceda mai întâi la interpelarea ANAF privitor la impactul bugetar al acestei măsuri!

Vă mulţumesc, deputat ALDE de Bacău, Constantin Avram.