Orice mi s-ar spune, am convingerea că muzica este locatara Paradisului. De aici purced către ființa umană vibrații, sonorități subtile, pe care doar muzicienii le pot capta și restitui oamenilor spre a fi receptate atât cu mintea, cât și cu sensibilitatea. Și dacă fiecare dintre noi își are locul lui în Paradis înseamnă că, în funcție de vecinătatea unei muzici, ascultând-o, aceasta va activa nostalgia Paradisului pierdut. S-ar putea ca această artă să ne facă fericiți sau nu, să simțim că ne-am pierdut într-o lume ostilă, dar recuperabilă prin simțăminte transformate și emise prin muzică. Poate că de aceea Shakespeare a spus că „muzica este desăvârșitul sol al bucuriei”, prin ea regăsindu-ne ființa.
Cred că aceste aserțiuni s-au dovedit reale și în concertul Filarmonicii „Mihail Jora”, susținut în acest sfârșit de aprilie de două tinere dirijoare, formate la Academia de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj- Napoca: Rodica Trandafir și Kallo Ildiko, profesoare la Secția din Piatra Neamț a Academiei clujene.
Rodica Trandafir și-a centrat evoluția pe înțelegerea profundă a partiturilor asumate, conferind „Nocturnei” în Re Major de Borodin un accentuat refilef de expresie, o anume iradiere de lumină, ridicând-o cu un număr de trepte mai sus decât locul pe care-l ocupă această muzică romantică, atinsă de o ușoară melancolie, de o nostalgică neliniște. Arta de a conduce a acestei dirijoare este una de finețe, discretă, fără o gestică amplă, emfatică. Asta îi îngăduie să sondeze în profunzime materia muzicală și să-i restituie înțelesurile mai tainice. Astfel, „Serenada” în Mi Major de Dvorak a căpătat un farmec aparte, cu un suflu de dezmierdătoare adieri, de fluide și diafane armonii ce vorbesc sufletului. Masi ales secvențele II și IV, cu dialogul lor subtil între violine și violoncele.
În ultima parte a concertului, dirijoarea Kallo Ildiko a înălțat la o altitudine celestă „Missa” în Sol Major de Schubert, cu ajutorul „Cameralei” de corzi a Filarmonicii băcăuane și al corului Secției din Piatra Neamț a Academiei Muzicale clujene. Un cor alcătuit exclusiv din tineri, iar tinerețea, se știe, este o stare aparte a spiritului, un atu al voinței, o victorie a curajului asupra timidității. A încântat calitatea melodică a acestui minunat cor, pregătirea lui exemplară pentru o evoluție cu filarmonica, precum și cei trei soliști: Gabriela Roxana Vădeanu, Vasile Cojocariu și Cristi Laiu. Sub bagheta distinsei dirijoare orchestra și corul au răsunat amplu în toate cele șase secținui ale Missei. O muzică ușor pioasă, profundă, luminoasă, cu sonorități când tumultoase, când calmate, ambitusul lucrării cunoscând o evoluție sinuoasă, în funcție de stările relevate. O notă în plus pentru Gabriela, a cărei voce catifelată îi deschide frumoase perspective.
Lasă un răspuns