Despre clauzele abuzive din contractele de credit bancar

Avocat DANIELA GOGAN
Baroul Bacău
avocatgogan@gmail.com

În ultimul an, în România tot mai mulți clienți au câștigat procesele intentate băncilor pentru clauze abuzive din contractele de credit.
Legea nr. 193/2000, modificată în anul 2010 în beneficiul consumatorului, este cea care reglementează clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți.
Prin modificările aduse, legiuitorul prevede situația în care o instanță din România, dacă constată că unele clauze dintr-un anumit tip de contract sunt abuzive, poate dispune eliminarea acestora din toate contractele similare.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”. Alin. (2) din același articol prevede că “O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura contractului, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Cu alte cuvinte, într-un proces intentant de consumator, comerciantul trebuie să dovedească că a negociat toate clauzele în mod direct cu consumatorul și nu invers.
Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare doar cu acordul consumatorului dacă, după eliminarea clauzelor abuzive, acest lucru mai este posibil. Dacă nu, consumatorul poate cere în instanță rezilierea contractului și, după caz, poate solicita daune-interese.
Controlul respectării dispozițiilor Legii nr. 193/2000 se face de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și alte organe ale administrației publice.
Cu alte cuvinte, consumatorul care constată clauze abuzive în contractul pe care l-a încheiat cu o bancă, cu o firmă de leasing sau cu orice alt comerciant se poate adresa cu o plângere Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului – în cazul băcăuanilor, Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorului – sau poate promova acțiune direct în instanță pentru înlăturarea clauzelor abuzive sau rezilierea contractului.
Înaintea oricărui demers, vă sfătuiesc să consultați un avocat specializat în acest domeniu pentru a alege varianta corectă, conform cazului dumneavoastră. Cum se spune în medicină, întâi se stabilește diagnosticul și în funcție de acesta se alege tratamentul.
În situația în care vă adresați Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului, inspectorii acestei instituții încheie procese-verbale în care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege încălcate de comerciant. Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază s-a săvârșit fapta sau la cea de la domiciliul consumatorului.
Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 din Legea nr. 193/2000, adică amendă contravențională de la 200 lei la 1.000 lei, și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acestui contract, cu daune-interese.
În situația în care inspectorii nu constată existența unor clauze abuzive, vă puteți adresa direct instanțelor judecătorești, în conformitate cu prevederile Codului civil și Codului de procedură civilă. Puteți invoca prevederile Legii nr. 193/2000, Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European din 23 aprilie 2008, Legea 288/2010, Constituția României.
Art. 30 alin. 1 din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o măsură națională (OUG nr. 50/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 288/2010), menită să transpună această directivă în dreptul intern, să definească domeniul său de aplicare temporal, astfel încât respectiva măsură să se aplice și unor contracte de credit precum cele care erau în derulare la data intrării în vigoare a măsurii naționale menționate.
În altă ordine de idei, OUG nr. 50/2010, care reglementează drepturile și obligațiile părților în ceea ce privește contractele de credit pentru consumatori, trebuia aplicată și contractelor de credit în derulare. Această ordonanță implementa Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008. Dar, în anul 2010, ca urmare a intervenției directe a Asociației Române a Băncilor pe lângă Banca Națională a României și Fondul Monetar Internațional în România, s-a ajuns la anularea demersurilor Guvernului României de trasnspunere și implementare în legislație a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008, prin care se urmărea transparentizarea relației client-bancă, inclusiv eliminarea clauzelor abuzive.
Însă cest lucru nu a împiedicat instanțele să le dea câștig de cauză consumatorilor ale căror contracte conțineau clauze abuzive.
Pe cei care intenționează să contracteze un credit îi sfătuiesc să studieze contractul împreună cu un avocat înainte de a-l semna.