Avem sau nu nevoie de filiala Uniunii Scriitorilor la Bacău?
Cu toate impulsurile economiei, fie ea comunistă sau de piață, resimițite în Bacău, îndeosebi în ultimii 30 de ani, orașul de pe malul Bistriței, s-a consacrat ca fiind orașul lui Bacovia. E drept că urbea noastră a pornit acum cinci secole pe calea de a deveni unul dintre polii de bază ai Moldovei, însă curtea domnească a lui Alexăndrel-Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare, a rămas doar o frumoasă dar solitară, inițiativă voievodală, pierdută în negura istoriei.
Așa că, vreme de sute de ani, tîrgul Bacăului s-a străduit, în anonimat, să treacă prin istorie, în umbra unor cetăți și tîrguri moldave mult mai bine văzute de boieri și conducători, precum Suceava, Iași, Roman.
Schimbările majore au început să fie resimțite la începutul secolului al XX-lea, cînd, economic, orașul a început să se ridice la o înălțime nefirească privită în plan istoric. Investiițile unice în țară făcute de negustorii evrei, prin înființarea unor fabrici, au conferit acestor meleaguri imaginea unei comunități axate serios pe latura materială a vieții. Din fericire, apariția unor scriitori și a unor spirite luminate de talia unui George Bacovia, Ion Ionescu de la Brad, Vasile Pîrvan, Nicu Enea, precum și imaginea vie a lui Alecsandri au făcut ca statutul orașului să se modifice nu numai în perspectivă socio-economică, dar și culturală. Înființarea în anii ’20, a revistei „Ateneul cultural”, de către poetului plumbului și Grigorie Tăbăcaru, a însemnat un pas înainte pe calea afirmării intelectuale a urbei. Căci, la acel moment, revista scoasă de o mînă de mînuitori ai condeiului în acest oraș cenușiu a devenit consacrată în toată țara. Și, prin intermediul ei, toată suflarea artistică a zonei. Atunci s-a constituit pentru prima oară un nucleu de scriitori în oraș, un nucleu important ce s-a învîrtit în jurul revistei „Ateneu”.
Instituirea regimului comunist, preluarea de către autoritățile locale a unor inițiative economice au făcut ca Bacăul să decadă, redevenind dintr-un pol stabil și consacrat, un mic orășel industrializat și frînt ca imagine culturală. Oamenii condeiului au dispărut brusc ori au amuțit, direcțiile fiind impuse de la centru, adică din București. Vechea mișcare culturală, stîrnită de intelectualii interbelici părea un vis frumos. Starea de somnolență a chinuit lumea celor aplecați asupra cărților pînă în anii 1960-1970, cînd a fost reînființat „Ateneul”. Atunci, în acei ani de revigorare culturală, scriitori băcăuani precum George Bălăiță, Mihai Savin, Sergiu Adam, Cicerone Cernegură, Ovidiu Genaru, Vlad Sorianu, avîndu-l drep lider pe Radu Cârneci, au reaprins spiritul cultural în zonă. Ce a fost Bacăul cîteva decenii, cîte cenacluri și ce personalități erau invitate aici, nu mai discutăm. Cert este că nucleul de scriitori de primă mînă exista. Unde mai adăugăm că, în aceași perioadă de fervoare intelectuală, s-a înființat și Institutul de Învățămînt Superior.
Au urmat ani dificili pentru societate, în general, și pentru o parte dintre scriitori, în particular. Unii au plecat în alte orașe ale țării, alții s-au stins, iar umbra Bacăului șaizecist a rămas consemnată în cărți și jurnale. Semnalăm în treacăt faptul că intenții de la „centru” privind reînființarea unei filiale a Uniuniii Scriitorilor la Bacău au existat prin anii 1947-1948, cînd scriitorului Ernest Gavrilovici, i s-a propus ideea în spiritul creării „omului nou”.
„În plan spiritual, Bacăul ar deveni important la nivel național”
Anii au trecut și perioada imediat următoare evenimentelor din decembrie 1989, au readus orașul într-o lumină nouă. O nouă perspectivă asupra economiei au ridicat Bacăul pe unul dintre primele locuri din țară. Încă o universitate particulară „George Bacovia”, o clădire specială pentru concerte simfonice, o casă de cultură au conlucrat alături de nostalgiile unui trecut tumultos la o nouă imagine asupra urbei. Chiar dacă nu s-a ridicat la nivelul și la splendoarea culturală a „tîrgului Ieșilor” rămas veșnic loc de popas al poetului Eminescu și al prietenului său, Creangă, Bacăul a păstrat imaginea unui oraș bacovian, pictat în culori triste de Nicu Enea. O altfel de mentalitate, o altfel de atitudine, dar același spirit moldav.
Chiar dacă a concurat capitala Moldovei, pe care a și depășit-o în zece ani grație nivelului economic, A rămas un singur „ghimpe” pentru urbea lui Bacovia: acela de a se înființa la aici o filială a Uniunii Scriitorilor la Bacău.
Această inițiativă întîmpină puncte de vedere contrarii la scriitorii noștri. Unii o văd binevenită, alții neinteresantă și nejustificată. Și, după cum se știe, scriitori băcăuani, membri au acestei Uniuni, 12 la număr, fac parte din filialele de la Iași sau București. Prima tentativă de crearea a unei filiale a Uniunii Scriitorilor, postdecembristă datează din anul 1996, cînd „conducerea Uniunii Scriitorilor din România a autorizat pe Viorel Savin să reprezinte interesele Uniunii, în sensul organizării la Bacău a unei Filiale”, după cum reise din autorizarea semnată de Eugen Uricaru. Deși au fost atrași scriitori din Neamț și Vrancea pentru a se înscrie și a forma numărul minim de membrii, adică 21, unii dintre scriitorii onorabili „au sabotat inițiativa”, fapt ce a condus la închiderea acestui proiect. „De fapt, cred că nu s-a vrut ca, după echipa de la Ateneu, să mai apară și alți scriitori pe frontispiciul literaturii, la nivelul Bacăului”, crede Viorel Savin.
Acum, după șase ani, unul dintre cei mai „zeloși” promotori ai înființării unei filiale a Uniunii Scriitorilor la Bacău este același dramaturg Viorel Savin, membru al uniunii Scriitorilor din 1990, actualmente Directorul Bibliotecii Județene „C. Sturza”. „O filială a Uniunii scriitorilor înseamnă pentru un oraș cît o facultate. nouă Orașul nostru fiind centru economic important, ar fi un lucru deosebit să fie adunați aici toți scriitori din zonă. Așa s-ar dovedi că Bacăul este și o putere spirituală”, a declarat Viorel Savin. De fapt, a mai adăugat el, pînă acum avem 18 membri plini ai Uniunii la Bacău și avem adeziunea unor membri titulari de la București, precum Ion Rotaru, Sorin Preda, Dumitru Pricop, Ioan Panait, la care se mai adaugă și cei din Piatra Neamț dornici să semneze pentru filială la Bacău.
Un alt susținător al acestui proiect este scriitorul Petru Cimpoieșu, premiat anul acesta de Uniunea Scriitorilor. „Cred că este o idee bun,ă pentru că, dacă această inițiativă va reuși, Bacăul nu va mai fi un satelit cultural al Iașului, ci va putea deveni un centru cultural pe propriile picioare. Aparent, a mai spus Petru Cimpoieșu, o filială a Uniunii Scriitorilor nu înseamnă mare lucru, însă efectele în timp vor fi evidente. Ele vor consta într-o mutare a centrului de greutate cultural în această zonă a țării, pentru că filiala înseamnă mai multe manifestări culturale, prezența unor personalități culturale de calibru în zonă. În plus, există posibilitatea racordării la centrul din Bacău a județelor din vecinătate. Sper să reușească această inițiativă”, a încheiat Petru Cimpoieșu.
Aceași atitudine o are și Calistrat Costin, directorul Teatrul „Bacovia” din Bacău. „Mi se pare o idee foarte bună. Nu știu dacă s-a strîns numărul de semnături suficiente pentru așa ceva, însă e bine că se încearcă. Vă dați seama că filială în oraș ar însemna personalitate juridică, ar exista finanțare de la centru, s-ar deschide cont în bancă, ca să nu mai vorbim despre faptul că s-ar crea un spor de prestigiu, iar în plan spiritual Bacăul ar deveni mult mai important la nivel național”, crede Calistrat Costin.
Un alt scriitor din urbea noastră care a semnat pentru înființarea unei filiale a Uniunii Scriitorilor este Iancu Grama. „Inițiativa a pornit și am fost de acord cu ea. Fapt pentru care mi-am trecut și numele între cei «pentru». Ar fi bine dacă acest proiect ar reuși. Ar fi profitabil pentru toți. Mai mult, noi, scriitorii băcăuani, ne-am simți ca acasă. O filială la Bacău ar însemna că sîntem acasă, iar acest lucru ar fi deosebit”, opinează Iancu Grama.
„Este un semn de provincialism”
Unul dintre condeierii de primă mînă, aflați în cenaclul literar condus în urmă cu aproape 40 de ani de poetul Radu Cîrneci, și care a rămas în Bacău, este Ovidiu Genaru. Membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1968 și primul băcăuan premiat, el are un cuvînt care poate cîntări greu în inițiativă locală. Detașat și destul de circumspect față de acest proiect, el ne-a declarat că „în general, nu prea m-au interesat aspectele și formele organizatorice, fie ele chiar și din interiorul Uniunii. Sigur, ele folosesc pentru a apăra interesele breslei , dar n-am pus niciodată pe primul plan apartenența mea, chiar dacă, deși sînt membru din 1968, abia acum am primit carnet de membru al Uniunii Scriitorilor. M-au interesat cărțile mele și am fost toată viața un scriitor mai izolat decît colegii mei. În ceea ce privește problema filialei, cred că înființarea ei ar folosi pentru comunitatea locală, pentru stabilirea unor contacte cu alte comunități. Legat de înscrierea mea între cei ce semnează pentru Bacău, încă mă mai gîndesc, deși cred că voi rămîne la Iași.”. Ovidiu Genaru este de părere că o filială e perfect funcțională, însă ea s-ar justifica dacă toți scriitorii membri ai Uniunii Scriitorilor din Bacău ar fi de acord cu ea.
Cel mai sever oponent al acestui proiect este scriitorul Sergiu Adam, fost redactor șef al revistei „Ateneu”, actualmente director onorific al publicației de cultură. Format și el în spritul cenaclului șaizecist și unul dintre cei nouă membrii ai Comitetului de conducere de la Iași, ne-a declarat: „Cred că Viorel Savin are o obsesie, cu acest proiect. Pentru a se forma o filială trebuie să fie 21 de membri, și nu știu să fie atîția membri la Bacău. În altă ordine de ei, a continuat el, eu nu mă pot muta de la Iași, unde sunt 120 de membri. N-am semnat pentru înființarea filialei aici și, în primul rînd, trebuie să nu uitați că sînt membru al Comitetului de la Iași. Ar fi aberant ca, în cazul în care eu aș renunța la post, să se adune comitetul pentru alegeri. E clar că nu mă înscriu la Bacău și rămîn la Iași pînă la sfîrșitul mandatului”.
Pe de altă parte, Sergiu Adam crede că este mult mai bine să fie o asociație puternică la Iași, unde este un număr substanțial de membri, decît una mică la Bacău, în care se fie înscriși minim 21 de scriitori. „Gîndiți-vă că, spre exemplu, la Suceava, sunt 13 scriitori membri ai Uniunii Scriitorilor și n-au de gînd să facă filială. Ceea ce se petrece nu mi se pare normal, însă, dacă se întrunesc 21 de oameni, e dreptul lor să facă o filială”, a încheiat Sergiu Adam.
Vlad Sorianu (sau Vasile Sporici) este membru consacrat de decenii al Uniunii Scriitorilor din România, încă din anul 1969. Calculat ca un iezuit și coerent ca un logician, Vlad Sorianu ne-a declarat: „De la început vă spun că nu sînt pentru asta. Deja m-am gîndit și nu văd de ce s-ar face treaba asta. Nu e cazul să se înființeze filială la Bacău, din trei motive. În primul rînd, nu avem numărul de membrii necesari acestei filiale în orașul nostru, iar dacă sînt aduși oameni din altă parte, atunci n-are nici un rost să mai faci filială la Bacău. În al doilea rînd, avem un centru cultural foarte aproape, la Iași, și toți cei de acolo sînt prietenii noștri. Și, în al treilea rînd, nu sînt avantaje deosebite. Se speră că vom avea banii noștri. Nu știu dacă sînt bani atît de mulți la Uniunea Scriitorilor. Apoi, această pretenție nu se întemeiază! Mi se pare nițel provincială. Atîta timp cît există la Iași, un oraș care este un simbol al puterii culturale în Moldova, nu îi înțeleg pe cei ce țin morțiș să facă o filială la Bacău”.
Premiat pentru volumele sale de literatură științifico-fantastică, dar neînscris în Uniunea Scriitorilor, Ovidiu Bufnilă reprezintă unul dintre scriitorii de primă mînă ai urbei noastre. Cînd i-am adus în discuție această problemă, Ovidiu Bufnilă ne-a declarat: „cred că o filială a Uniunii Scriitorilor la Bacău trebuia să se fi înființat încă din 1990, deoarece scriitorii băcăuani au dreptul la acest lucru. Cei care s-au opus acestui proiect au împins orașul înapoi cu 12 ani. Adică sînt 12 ani pierduți, dacă ne gîndim la cîți tineri puteau fi promovați și puteau intra în Uniune. Apoi, filiala de la Bacău ar fi putut fi prezentă la cele mai importante momente din viața Uniunii Scriitorilor, căci s-au petrecut multe după 1990, iar scriitorii băcăuani n-au avut nici un cuvînt de spus”. La capitolul „avantaje”, Ovidiu Bufnilă a menționat o grămadă de lucruri bune pe care le-ar aduce o filială la Bacău. „Este important pentru relațiile în plan internațional. Apoi, este vorba despre construcția de identitate a unui scriitor băcăuan, pe care filiala îl poate ajuta foarte mult, și despre sentimentul de apartenență pe care îl are fiecare mînuitori al condeiului. Din cîte știu eu, avantaje sînt și la capitolul vacanțe. Există case de vacanță la care au acces numai membrii Uniunii scriitorilor”, a spus Ovidiu Bufnilă. Fiind implicat și în problemele comunității, el a ținut să precizeze încă un amănunt: „Filiala Uniunii Scriitorilor de la Bacău poate lua atitudine în problemele urbei și poate lua poziție față de unele situații, lucru nepermis în altă ipostază”. Chiar și fără filială, cum ar fi fost normal, Ovidiu Bufnilă crede că „în orașul Bacău a existat și continuă să existe o intensă activitate culturală”.
Redactor șef la revistei „13 Plus”, critic literar consacrat, profesorul Petru Isachi ne-a declarat și el adeziunea sa față inițiativa unora dintre scriitorii băcăuani. „Mi se pare normal să existe o filială a Uniunii Scriitorilor la Bacău. Prezența acesteia la Bacău ar ridica nivelul intelectual și spiritual al urbei, iar în timp s-ar putea constitui un centrul de cultură de primă mînă.”
În pragul intrării în Uniunea Scriitorilor se află și un alt băcăuan, profesorul Eugen Șendrea. „Bacăul are de un secol o formație de intelectuali de primă mînă. Nu-i nevoie să depindem de alții. Avem dramaturgi, poeți, scriitori de literatură și istorici, cam toate categoriile. Nu trebuie să uităm că Bacăul are două universități, care ar putea să-i susțină pe scriitori, are revista Ateneu și patru jurnale locale. Deci putem concura cu alte orașe, crede Șendrea. Iar în orașul nostru mai există cel puțin 40-50, de oameni care ar putea oricînd în Uniunea Scriitorilor”.
Inițiativa este privită cu suspiciune de Iași
La Iași, inițiativa pornită la Bacău este privită cu scepticism de către scriitori. Cassian Maria Spiridon, redactorul șef al revistei „Convorbiri Literare”, și unul dintre oamenii de bază ai filialei Uniunii Scriitorilor din Iași ne-a declarat că, potrivit statutului Uniunii Scriitorilor, există condiții speciale pentru înființarea unei filiale. „În cazul Bacăului, chestiunea este dacă e sau nu oportună. Iar dacă nu sînt scriitori suficienți, care e rostul? Se aduc scriitori din altă parte și nu se rezolvă mare lucru”, spune Casian Maria Spiridon, căruia i se pare mult mai oportună o filială puternică pe Moldova. „Inițiativa celor de la Bacău mi se pare hazardată și fără viitor.Iașul are o sută de membri, iar dacă Bacăul ar fi un centru de talia Iașului mi s-ar părea normal. Dar așa? Oricum, ei au dreptul imprescriptibil de a face o filială. Însă nu văd aici decît o inițiativă bazată pe mici orgolii tipic provinciale”, a conchis Maria Spiridon.
Punctele de vedere diferite ascund, după opinia unora, alte intenții decît cele de a ridica orașul la un alt nivel în plan artistic, tot așa după cum conservatorismul altora pare a avea alte motivații decît cele de a nu se desprinde de „tîrgul Ieșilor”.
În fond, ce avantaje și ce dezavantaje ar presupune filială a Uniunii Scriitorilor la Bacău? Nimeni nu a vrut să spună ceva clar în această direcție. Din cîte am înțeles noi, ar fi vorba despre privilegii în primul rînd personale: excursii și plecări în străinătate ori la diverse manifestări culturale din țară pe „banii Uniunii”, locuri de vacanță rezervate doar pentru membrii Uniunii etc. Va avea sau nu orașul lui Bacovia filială a Uniunii Scriitorilor din România, se va vedea în scurt timp, cînd cei implicați își vor lămuri interesele și scopurile. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns