Pe hol, vreo trei fete brunete rău așteaptă să le apară iubiții, ca să-i vadă, să schimbe două vorbe cu ei. Comunicarea depinde de multe ori și de vigilența polițiștilor care-i însoțesc pe „băieții veseli”. O puștoaică de cel mult 17 ani, îmbrăcată ca o cocotă, reușește să-i strecoare prietenului o scrisorică, în timp ce acesta iese din sala de tribunal însoțit de cîțiva „colegi” și de doi polițiști. Se întoarce bucuroasă lîngă prietenele ei, însă veselia îi este curmată de unul dintre subofițeri, care a reușit să observe gestul. „Dă-l încoace”, îi spune polițistul deținutului, care nici măcar nu protestează. E obișnuit, probabil, cu astfel de tentative nereușite. Hîrtiuța mototlită a fetei ajunge la gardian, spre dezamăgirea acesteia. „Tare-s a dracului!”, spune fetișcana. De fapt, polițiștii își fac doar meseria, iar deținuții reușesc din cînd în cînd să mai schimbe două vorbe cu cei apropiați.
Prezența infractorilor pe holurile Tribunalului trece neobservată pentru cei care lucrează sau ajung zi de zi aici. Însă există destui oameni, fie aflați pentru prima dată în acest loc, fie mai slabi de înger, care se dau deoparte, cu teamă, din calea inculapaților în zeghe. O privire urîtă aruncată de un tip mare, cu gîtul gros ca un buștean, este de ajuns ca să facă vreo doi oameni mai în vîrstă să se dea mai încolo. În sală, mirosul greu și căldura înăbușitoare sînt îndepărtate doar de două geamuri deschise larg. Dezavantajul este că, din cauza unor lucrări de construcții care se desfășoară undeva, la doi pași, nu se mai aude mare lucru. Și pușcăriașii par incomodați, în încercarea de a comunica „pe șest” cu cei de acasă. În altă sală este judecat un bărbat care a bătut cu bestialitate o bătrînă de 92 de ani. „Ar trebui împușcat”, spune lîngă mine o femeie care a depus mărturie împotriva bestiei. Probabil mulți ar fi de acord cu ea, numai că președintele de ședință fixează un nou termen în proces. Cel vinovat nu pare prea afectat de mărturiile depuse și nici de ostilitatea evidentă a celor din sală. De multe ori, prezentarea în fața instanței înseamnă pentru infractori o modalitate plăcută de petrecere a timpului și o ocazie de a comunica cu „tovarășii” sau rudele care, mai norocoși sau mai descurcăreți, au rămas în libertate. (Codrin POP)
Lasă un răspuns