Dosarul ”Dinu Damaschin” continuă: rudele cer despăgubiri de 50.000 de euro

Familia lui Dinu Damaschin, cel care a murit în februarie 2012în sala de judecată a Curţii de Apel Bacău după două luni de greva foamei, a dat în judecată statul român şi mai multe ministere pe care le consideră responsabile de moartea lui şi cere despăgubiri de 50.000 de euro. Mama şi fraţii lui Damaschin acuză autorităţile că nu au luat măsuri pentru internarea de urgenţă a acestuia într-un spital şi că l-au ţinut în arest preventiv, ştiindu-se că suferea de mai multe afecţiuni grave care îi puneau viaţa în pericol. În aprilie 2014, Judecătoria Bacău a admis în parte acţiunea familiei lui Damaschin şi a acordat despăgubiri de 4.000 de euro. Instanţa a apreciat că Statul este obligat să ia toate măsurile necesare pentru protejarea sănătăţii şi integrităţii persoanei private de libertate. Şi familia, şi reprezentanţii mai multor ministere au făcut apel, care se va judeca la Tribunal, primul termen fiind stabilit în octombrie 2014.

Dinu Damaschin, arestat preventiv şi cercetat pentru proxenetism, a murit în sala de judecată a Curţii de Apel Bacău în timp ce aştepta sentinţa la recursul împotriva prelungirii arestului preventiv. Conform raportului medico-legal de necropsie din 18 februarie 2012, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău şi confirmat de IML Iaşi, moartea acestuia a fost patologică, fiind cauzată de insuficienţă cardio-respiratorie acută, consecinţa unei tulburări de ritm cardiac şi de edemul pulmonar acut, pe fondul fibrozei miocardice şi aterosclerozei aorto-coronariene, dar şi de unele afecţiuni preexistente – ciroză hepatică, colecistită cronică litiazică, pancreatită cronică.

Prima instanţă – Judecătoria Bacău – a admis în parte acţiunea rudelor lui Damaschin şi a obligat statul, prin Ministerul de Finanţe, la plata sumei de 4.000 de euro drept daune morale. „Deşi în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a niciunuia din pârâţii chemaţi în judecată, inclusiv a statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, statul nu este în afara oricărei culpe în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiei consacrate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de a lua măsuri efective de natură să asigure integritatea persoanelor private de libertate – se arată în motivarea instanţei. Statul este obligat să ia toate măsurile necesare pentru protejarea sănătăţii şi integrităţii persoanei private de libertate. Instanţa constată că pentru persoanele condamnate care înţeleg să-şi exercite dreptul de a intra în refuz de hrană există dispoziţii legale clare care pevăd că acestea vor fi transferate într-o cameră la infirmerie special destinată acestui scop, fiind examinate zilnic sau ori de câte ori este nevoie de către medic şi transferate într-o unitate spitalicească atunci când se constată că starea de sănătate a acestora s-a agravat, în timp ce pentru persoanele care se află în arest preventiv în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei penale şi deţinute nu în penitenciar, ci în centrele de deţinere din cadrul inspectoratelor judeţene de poliţie nu există asemenea reglementări clare şi nici astfel de condiţii.” Instanţa a criticat acest tratament diferenţiat şi faptul că statul nu a luat măsuri pentru ca deţinuţii să beneficieze de aceleaşi condiţii şi drepturi. „Tocmai în aceasta constă culpa statului care nu a elaborat un regulament coerent aplicabil de către personalul angajat în cadrul Centrului de Reţinere şi Arest Preventiv persoanelor aflate în condiţii deosebite: refuz de hrană, pe fondul unei stări de sănătate precare din cauza unor afecţiuni grave preexistente – arată instanţa. În lipsa normelor adecvate, se poate imputa statului că nu a împiedicat materializarea unui risc serios la care se putea aştepta pe fondul refuzului de hrană.”

„Dacă îl internau, ar fi renunţat la greva foamei”

Mama şi fraţii lui Dinu Damaschin au făcut apel împotriva sentinţei Judecătoriei Bacău şi cer completarea expertizei medico-legale efectuate în 2013. „Obiectul expertizei a fost acela de a stabili dacă starea de sănătate a lui Dinu Damaschin era atât de agravată încât să fi impus internarea într-o unitate spitalicească având în vedere situaţia specială în care se afla acesta, şi anume greva foamei – spun în acţiune rudele lui Damaschin. Acest obiectiv a fost schimbat fără să ştim şi noi. De această internare se leagă vehemenţa protestului prin greva foamei. Dacă îl internau, ar fi renunţat la grevă. Refuzul cu înverşunare al autorităţilor de a-l interna i-a cauzat moartea lui Damaschin. Atât instanţa Tribunalului, cât şi a Curţii l-au obligat să execute încă un termen de 29 de zile arest preventiv, în loc să dispună internarea de urgenţă, aşa cum cerea victima, la Jilava.”

Familia a depus la dosar şi declaraţii ale avocaţilor care l-au apărat pe Damaschin şi care se aflau în sală în momentul în care a murit acesta. Ei au susţinut atunci că Damaschin era într-o stare foarte gravă şi că şedinţa ar fi trebuit amânată. „Damaschin nu s-a prefăcut că este bolnav, ca dovadă a murit la o oră – două după ce l-au interpelat avocaţii – mai arată familia lui Damaschin. Să dispui cu înverşunare menţinerea în celula arestului este, fără nicio exagerare, ca şi cum ai ţine un şobolan într-o capcană până ce acesta va muri de foame.”

În apel, familia lui Damaschin mai cere mărirea cuantumului despăgubirilor la 50.000 de euro, aşa cum a solicitat şi la prima instanţă.

Ministerul de Finanţe şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au făcut la rândul lor apel. Cel din urmă susţine că s-au luat toate măsurile pentru a se preveni un eventual deces: că Damaschin ar fi fost dus de mai multe ori la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, ar fi fost atent monitorizat şi că expertiza medicală a stării de sănătate a lui Damaschin nu a arătat o urgenţă medicală.