Decizia de prelungire a mandatelor de arestare a ultimului lot de inculpați în dosarul Băncii Transilvania, dată la sfîrșitul săptămînii trecute, s-a pronunțat cu opinia separată a unuia dintre judecătorii care a făcut parte din completul de judecată. În principiu, o hotărîre judecătorească are două etape. În prima fază, președintele completului de judecată întocmește ceea ce se numește „minută” chiar în ziua pronunțării sentinței de judecată. Minuta conține pe scurt decizia instanței sau dispozitivul. În documentul cu pricina, întocmit la ședința de judecată de săptămîna trecută, se preciează că „se respinge recursul înaintat de recurenți în privința prelungirii mandatelor de arestare, cu opinia separată a judecătorului xxx xxxx”. În cea de-a doua etapă, într-un anumit termen, judecătorii au obligația să-și argumenteze soluția dată. De obicei, acest lucru se întîmplă cam după două-trei săptămîni de la data pronunțării. Ca în orice domeniu în care se supune la vot o decizie și în cel al instanțelor judecătorești compuse din doi sau trei judecători, cum a fost în acest caz, unul dintre judecători poate să aibă o opine separată față de a celorlalți, care majoritari fiind, în acest caz doi contra unu, au avut cîștig de cauză. Acest lucru este consemnat în minută și apoi, detaliat, în argumentație, unde fiecare dintre judecători are obligația să-și motiveze punctul de vedere. Argumentația ar trebui să fie făcută publică pînă cel tîrziu la sfîrșitul acestei luni. Menționăm că este pentru prima dată în procesul Banca Transilvania cînd nu mai există unitate în ceea ce privește punctul de vedere a completului de judecată. Mai mult ca sigur că unul dintre motivele care au dus la opinia separată a unuia dintre judecători se datorează faptului că de cînd au fost arestați inculpații în acest dosar, procurorii nu au efectuat nici o audiere sau confruntare a lor cu cei din lot sau cu alți martori. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns