• profesorul Ion Herescu, unul dintre cei mai buni dascăli de matematică din Bacău dinainte de 1989, doarme de luni buni prin parcuri ori pe băncile din oraș • după ce a părăsit țara în 1990, împreună cu soția și cei doi copii ai săi, profesorul Herescu s-a întors acasă în 2002, singur și părăsit • cum de a rămas fără locuință, părăsit de familie, de ce a plecat în Germania imediat după revoluție, cum a trăit și cum a ajuns înapoi în țară, sînt întrebări la care nimeni dintre apropiații profesorului nu au răspuns
Își petrece nopțile sub cerul liber, dormind pe băncile din parc sau pe sub streșinile magazinelor. Poartă aceleași haine de luni de zile, are o barbă scurtă și deasă, și cară permanent cu el două sacoșe. Dis-de-dimineață, cînd se deschide secția de periodice a Bibliotecii Județene, își caută un loc și se așază la studiat ziarele. Nu de puține ori, din cauza vieții de hoinar și a lipsei de igienă a întîmpinat greutăți din partea cititorilor, care nu-l prea suportă în preajmă. În asemenea cazuri, se ridică politicos, își cere scuze și iese afară. Mîncarea și locul de dormit sînt lăsate, zi de zi, în seama providenței. Cînd vorbești cu el realizezi că ai în față un om dotat cu o inteligență deosebită. Teologie, matematică, politică, psihanaliză și multe alte subiecte le poți discuta cu el fără nici o problemă. Însă, privindu-l îți vine greu să crezi că îl ai în fața ochilor pe profesorul Ion Herescu. L-am abordat în timp ce citea presa centrală la sala de lectură a Bibliotecii. A acceptat să stea de vorbă, însă cu greu a intrat în amănunte legate de propria-i viață. Iar cele spuse au fost cutremurătoare. A părăsit România în 1990. A vîndut tot ce avea și, împreună cu soția și cei doi copii, a urmat calea Vestului. „Am plecat în Germania, însă foarte greu. Cînd am ajuns în Praga am avut probleme cu pașaportul, deoarece eram români. După multe peripeții am ajuns în Germania. Gîndul meu era ca, cel mult în 1993, să mă întorc în țară și să intru în politică. Era singurul mod de a putea răzbate”, ne-a povestit profesorul Herescu. La scurt timp, însă, au început necazurile. „Soția mea era însărcinată și la insistențele Bisericii Catolice, care ne-a promis ajutor lunar de o sută de mărci, a născut al treilea copil în Germania. Cu bruma de bani de la Biserica Catolică și cu ajutorul primit din partea autorităților germane am încercat să ne descurcăm. La un moment dat, am avut tot felul de probleme personale, așa încît, într-o zi, împreună cu soția am fost trimiși la un control medical”, a continuat profesorul.
De la acest punct, discuția purtată cu Ion Herescu s-a limitat doar la propria sa persoană. De fapt, singurul lucru care ni l-a mai spus a fost că medicii l-au diagnosticat cu „delir de gelozie” și în consecință a fost internat șase luni într-un spital de nebuni, al cărui director era un șvab, tot de origine română. Ce a urmat și ce s-a mai petrecut în anii care au urmat nu mai știm. Însă povestirea profesorului despre perioada petrecută în spital pare desprinsă din „Teoria Conspirației”. „Am fost testat fizic și medicii din spital au făcut experimente pe mine”, a zis profesorul. Adevărată sau nu, povestea pe care el însuși ne-a destăinuit-o este cutremurătoare. Din nefericire, nimeni nu poate infirma sau confirma versiunea sa.
Revenirea lui în Bacău, în 2002, nu a trecut neobservată în rîndul oamenilor de cultură care l-au cunoscut înainte de 1989. „Era o somitate și un scriitor bun. Îl cunosc de prin 1975. Era unul dintre cei mai buni profesori de matematică. Un om de cultură și un naționalist în felul lui. În 1990 a plecat în Germania cu familia. S-a întors numai el. L-au cam expulzat. Probabil izolarea și lingvistică și etnică (era un bun român) din Germania l-au adus în această stare. Apoi, cînd a revenit în țară a avut, probabil, un alt impact, iar foștii prieteni îl cam evită”, ne-a declarat Ghiorghi Iorga, inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean.
Persoana cea mai apropiată de Herescu a rămas cunoscutul poet băcăuna Gheorghe Chițimuș. „A fost profesor de matematică, cel mai bun din Bacău, însă nu a profesat decît puțin. Ani de zile a dat meditații numai acasă. Era celebru pentru că toți copii care făceau pregătire la el erau admiși la facultate. Era pasionat de literatură și a publicat proză în diverse reviste. Avea o inteligență ieșită din comun”, ne-a spus Gheorghe Chițimuș. Ca și Ghiorghi Iorga, nici Chițimuș nu știe mituvul pentru care Ion Herescu a părăsit România. „Pentru el nu a existat niciodată mirajul occidentului. Habar nu am de ce a plecat din țară. Cu toții ne-am mirat de gestul făcut.”, a afirmat Chițimuș. Ideea pe care au vehiculat-o apropiații profesorului Herescu a fost aceea a persecuției Securității. „A existat o opresiune a securității asupra lumii culturale băcăuane. Unul dintre securiști chiar venea la ședințele de cenaclu din anii ’70-’80. Iar Herescu a fost unul dintre oamenii de cultură interogat de securiști”, a specificat Chițimuș.
Deși era considerat un prozator promițător, Ion Herescu s-a stins. Bolnav, Ion Herescu stă singur pe străzile orașului. „L-a răpus boala și, în condițiile acestea, tot comunitatea scriitorilor, a responsabililor din administrație cu problemele culturale, trebuie să facă ceva pentru a-l scoate din starea asta”, spune poetul Ioan Enea Moldovanu.
Cei care îl pot ajuta pe unul dintre intelectualii de primă mînă ai Bacăului de altădată îl găsesc aproape zilnic la bibliotecă. „Orice ajutor este binevenit”, ne-a spus Ion Herescu. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns