– desi ctitorii au amenintat cu blesteme pe cei care ii vor strica menirea, manastirea Rachitoasa, secularizata in 1863, nu si-a recapatat statutul decit anul acesta – “intentionam ca, pe linga viata manastireasca, statornicita de Regulamentele monahale ale Bisericii, prin intermediul maicilor sa demaram un program social-caritabil, prin organizarea unei scoli pentru fetele orfane din zona, pentru ca aceasta zona este una dintre cele mai defavorizate din tara”, a preciat PS Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului.
Dupa un secol si jumatate de secularizare, manastirea Rachitoasa a revenit lacas de rugaciune, asa cum o statornicise ctitorul ei la sfirsitul veacului al XVII-lea. Guvernul Romaniei a hotarit sa redea manastirii de pe Valea Zeletinului statutul pe care aceasta l-a pierdut in anul 1863, cind a intrat in vigoare reforma fundamentala a guvernului condus de Mihail Kogalniceau.
Prin aceasta hotarire ultima manastire din tara aflata in posesia statului si-a recapatat statutul. Desi aici a functionat mai intii un penitenciar pentru oamenii fara adapost, adica leprozerie, apoi camin de batrini, implicarea statului a fost aproape inexistenta, astfel incit, in cei 150 de ani gradul de degradare a atins nivelul maxim, insesi autoritatile fiind nevoite, in urma cu citiva ani, sa-i transfere pe batrini din chiliile calugaresti, intr-un complex nou, construit la marginea comunei Rachitoasa.
Atit biserica, cit si locuintele anexe au avut de suferit de pe urma anilor de instrainare, preluarea manastirii sub coordonarea parintelui Eftimie Bolin fiind o mare si grea incercare.
“Revenirea complexului arhitectural aflat intr-o stare deplorabila dupa eforturi considerabile ale Arhiepiscopiei noastre, la Eparhia noastra, ca unitate de cult, este o bucurie, dar si o provocare. Bucurie pentru faptul ca o manastire isi recapata menirea dupa 150 de ani, cind a fost luata abuziv sI transformata in azil.
Provocare, pentru faptul ca intregul complex arhitectonic, cu exceptia bisericii monument istoric de tip A, este practic ruinat. De aceea am rinduit un grup de calugarite pentru a da viabilitate duhovniceasca acestui asezamint, dar aceste maici s-au angajat la o munca asidua pentru restaurarea manastirii. Pe aceasta cale facem apel la toti factorii de raspundere care se preocupa de patrimoniul national sa ne sprijine ca sa putem reda cultului si istoriei nationale unul dintre cele mai frumoase obiective religioase de pe Valea Zeletinului”, a declarat PS Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului.
Totodata, o data cu reorganizarea vietii manastiresti la Rachitoasa, ierarhul de la Roman doreste sa implice Biserica mai mult in viata comunitatii din aceasta parte a Moldovei, cunoscuta pentru saracia locuitorilor ei.
“Intentionam ca, pe linga viata manastireasca statornicita de Regulamentele monahale al Bisericii noastre, maicile de aici sa se angajeze si la un program social caritabil. Dupa restaurarea complexului speram sa putem organiza o scoala pentru fetele orfane, intru cit zona Vaii Zeletinului, desi pitoreasca si spirituala, este una dintre cele mai defavorizate din tara si, datorita saraciei, multe tinere de aici cad victime traficantilor de persoane”, a mai precizat episcopul Ioachim.
Blesteme si afurisenie pentru cei care distrug manastirea
Istoria acestei manastiri, ultima din Romania care si-a recapatat statutul pierdut in urma cu 150 de ani, se intinde pe durata a patru secole.
La sfirsitul veacului al XVII-lea marele clucer Ianaki a facut la Rachitoasa o bisericuta mica durata de lemn de stejar, care se gasea linga Manastirea Rachitoasa de astazi. Pe locul unde se afla altarul acesteia s-a ridicat o cruce.
Ea a servit drept biserica a cimitirului satesc. Mai apoi, in anul 1697, marele spatar Ilie Ianaki, si cu sotia sa Theofana, fiica voevodului Mihai Racovita, au zidit actuala manastire si au inzestrat-o cu mosii. In testamentul sau, scris in romaneste in anul 1704, spatarul Ilie Ianaki scria urmatoarele: „cine s-ar amesteca a strica a noastra tocmeala si asezare ce am facut, sa fie triclet si proclet afurisit” adica, ne lamureste el mai departe, „sa fie blestemat de Domnul Dumnezeu si de toti sfintii. Amin”.
Incapabil sa administreze manastirea, fiul sau, Gavriil, a inchinat-o, in anul 1729, manastirii grecesti Vatopedu de la Muntele Athos. Din nefericire, biserica manastirii Rachitoasa a fost darimata de cutremurul din 31 mai 1739. A fost renovata, ultima oara, la sfirsitul secolului XIX.
Asa dupa cum informeaza Melchisedec Stefanescu, episcop al Romanului, in anul 1882, „manastirea aceasta este acum prefacuta in penitenciar pentru oameni fara capatii si viciosi. Biserica e in buna stare, dar incaperile manastirii, unde locuiesc detinutii, precum si personalul administrativ al penitenciarului, sunt vechi, negrijite si umede si reclama urgente imbunatatiri pentru ca penitenciarul sa nu devina lacas de condamnati la moarte”.
Lasă un răspuns